31 decembrie, Ion Creangă – 135 de ani de nemurire

Gânditorul de la Humuleşti

Compactă ca o tablă de logaritmi, opera lui Creangă este o carte de cetire pentru toată viaţa. O începi de copil, cu poveştile, la maturitate te amuzi cu coţcăriile lui Moş Nichifor şi termini cu „Amintirile din copilărie”. Pentru înţelegerea cărora îţi trebuie experienţă de viaţă, trăire şi o înţeleaptă distanţare.

Creangă e un creator geometric şi stratificat. El este autor de cristale. Limba română cristalizează sub pana sa ziceri şi zicale. Poporul cristalizează o experienţă milenară, care are totuşi prospeţimea clipei.

Creangă ne este drag. Sunt foarte mulţi autori pe care îi stimăm. Pe cel care a scris „Harap Alb” îl iubim. El este scriitorul făcut pentru a ne educa afectivitatea. Profesorul nostru de simţire şi de autenticitate.

S-a observat caracterul emblematic al acestei alcătuiri literare. Este vorba într-adevăr de o medalie de lut ars, pe care ne-am gravat cu toţii, de la naştere şi până la moarte, pe avers, ca şi pe revers. Plăsmuirile lui au şi vraja unor gânditori, precum cel de la Hamangia şi cel de la Târpeştii Neamţului, care pot fi înţeleşi foarte bine, dar nu pot fi explicaţi. De aceea, pe Creangă îl percepem, cu sufletul mai întâi şi după aceea place şi intelectului.

Presat de timp, Creangă se grăbeşte acum să mântuie cei o sută de ani de când a lăsat poveştile singure, pentru că are de gând să se pună serios pe treabă, întru eternitate. (N.R. – Preluare din Revista „CREANGĂ AZI”, Nr. 1, Piatra-Neamţ, dec. 1997)

Red.