Când am aflat de existenţa „Apostolului” eram elev la Petru Rareş, iar pe atunci mai credeam că bibliotecile sunt ferestre prin care poţi vedea Binele şi Adevărul umblând prin grădinile Paradisului. L-am găsit în „Fondul Kirileanu”, nemaivăzută aglomerare de cărţi, ziare, reviste, stivuite până la tavan, în două cămăruţe, dintr-un imobil situat pe strada „Ştefan cel Mare”.
Cerberul acestei comori era un personaj interesant, trecut de a doua tinereţe, domnul Iorga. M-a privit cu suspiciunea-i obişnuită, dar a cedat la aflarea recomandării profesorului de literatură, şi nu a mai întrebat nimic, cufundându-se în lectura unor terfeloage.
Seria nouă a revistei cadrelor didactice din Judeţul Neamţ s-a născut prin efortul unor entuziaşti care i-au înţeles oportunitatea, dar şi cu sprijinul financiar al Sindicatului. Colaboratorii sunt, în genere, cadre didactice cu experienţa şi înţelepciunea, sau cu talentele lor literar-artistice, oglindite în „Suplimentul”, cu apariţie trimestrială.
Revista a împlinit zece ani de apariţie neîntreruptă. Se adresează unei elite intelectuale, fără a fi elitistă, căci este deschisă opiniilor, fără conformisme, fără slugărnicii politice sau de alt fel, fără false ierarhii, curajoasă, cu măsură, privind lucrurile cu seriozitate, pentru că educaţia este ceva foarte serios.
Puţine sunt publicaţiile care pot face faţă economiei de piaţă şi derivei gustului public. „Apostolul” continuă să trăiască prin cititorii săi, oamenii cărţilor, oamenii şcolilor.
Lor li se cuvine cea dintâi respectuoasă plecăciune.
Prof. Dr. D. D. URSACHE
(Apostolul nr. 114 – 10 ani de la apariţie)