Data de 3 mai reprezintă, în calendarul zilelor internaţionale recunoscute sau hotărâte de ONU, Ziua Mondială a Libertăţii Presei. Există, de altfel, o copleşitoare inflaţie a Zilelor Mondiale, unele serioase, altele hilare, unele fireşti, altele absurde, altele stupefiante, unele inutile, altele redundante. O simplă enumerare a lor scoate la iveală o grabă frenetică, demnă de o cauză mai bună, pentru ocuparea zilelor anului cu dedicaţii care mai de care mai mondiale sau mai internaţionale: Ziua Mondială a Scriitorilor, Ziua Mondială a Radioului, Ziua Mondială a Sănătăţii, Ziua Mondială a Bolnavului, Ziua Internaţională a Vizibilităţii Persoanelor Transgen, Ziua Star Wars, Ziua Prosopului, Ziua Mondială a Vântului, Ziua Internaţională a Somnului, Ziua Mondială a Vrabiei, Ziua Internaţională a Pisicii, Ziua Mândriei Autiste, Ziua Internaţională a Văduvelor, Ziua Internaţională a Stângacilor etc., în total peste 300. Presa este onorată, în acest inventar festivist, cu două zile mondiale/internaţionale: Ziua Internaţională a presei libere (20 aprilie) şi Ziua Mondială a Libertăţii Presei (3 mai).
Ziua Mondială a Libertăţii Presei constituie pentru noi un prilej de reflecţii complexe şi grave. Aşa cum se ştie, Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România încearcă, de mai bine de 4 ani să impună, la nivel legislativ, o Zi a Ziaristului Român, iar acea zi să fie 28 iunie. Motivul: 28 Iunie 1883 a fost ziua „arestării” libertăţii presei, ziua în care Eminescu a fost scos cu forţa din viaţa publică şi băgat în cămaşa de forţă. Propunerea UZPR a avut şi are un sens profund, de reflecţie şi apărare a libertăţii de exprimare, nu o zi de petrecere cu mici şi bere. Îndârjirea cu care Parlamentul României respinge legiferarea unei asemenea zile simbolice denunţă realitatea faptului că aşa-zisa libertate a presei este, în România, un concept fără conţinut, o farsă mediatică împotriva mass-media.
Pentru că, altfel, cine poate răspunde coerent la următoarea întrebare: în condiţiile în care calendarul celebrărilor internaţionale e invadat de zile care de care mai excentrice (Ziua Vrabiei, Ziua Văduvelor, Ziua Zonelor Umede etc.) iar libertatea presei are consacrate două zile mondiale, de ce nu e posibilă şi Ziua Ziaristului Român? Sunt incompatibile? Ziaristul român n-are consistenţă identitară? N-are drepturi? Sau reperul care fundamentează personalitatea presei româneşti în concertul presei europene şi mondiale – jurnalistul MIHAI EMINESCU – este persona non grata? Iarăşi?…
La 3 mai, este celebrată, aşadar, Ziua Mondială a Libertăţii Presei, hotărâtă de Adunarea Generală a ONU, la 23 decembrie 1993, la Windhoek, în Africa de Sud. Un bun prilej de reflecţie pe tema libertăţii şi a represiunii. (Departamentul de Comunicare)
Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România