Crezul meu este unul singur: Numai prin Credinţă omul se poate apropia de Tatăl Ceresc şi toţi cei ce-L caută nu se vor ruşina.
Constantin N. Ionescu
Cu deosebită onoare, plăcere dar şi emoţie, vă prezint, în cele ce urmează, romanul Ale vieţii valuri, apărut la Editura Cetatea Doamnei Piatra-Neamţ şi semnat de domnul învăţător Constantin N. Ionescu. Spun emoţie pentru că mă gândesc la faptul că, în urmă cu peste 30 de ani, într-un sat parcă uitat de lume, dar binecuvântat de Dumnezeu (Satul Pârâul Mare din Comuna Ceahlău), Domnia Sa mi-a fost dascălul care m-a iniţiat în tainele scrisului şi ale cititului.
Într-o atmosferă discretă şi distinsă, lucrarea a fost lansată duminică, 5 august 2012, la Casa Pelerinul din Durău. Prezentarea a fost făcută de prof. dr. Lucian Strochi.
Romantic şi realist, justiţiar şi parodic, romanul reprezintă o replică moldavă a Levantului lui Mircea Cărtărescu.
Textul se întinde pe 332 de pagini, fiind împărţit în cinci părţi. Autorul ne ghidează printre descrieri şi aventuri, printre trăiri intense şi reacţii parcă neaşteptate din partea unor personaje. Uneori autorul şi naratorul se confundă, iar naratorul, devenit protagonist, îl trădează în câteva momente pe autor.
Deşi acţiunea cărţii este datată în anul 1781, timpul acţiunii nu-i anulează contemporaneitatea. Astfel, într-o formă sau alta, fiecare ne regăsim în anumite momente, într-un rol cel puţin secundar, situaţiile experimentate de personaje fiind secvenţe ale diverselor trăiri interioare din viaţa noastră.
Cartea este presărată cu proverbe, ziceri, vorbe de duh culese din popor şi intercalate în text, incitând la meditaţie asupra mesajelor transmise.
Atmosfera romantică este sugerată de culorile contrastante şi de anumite scene de grup. Imaginile color, luate din locurile în care autorul a copilărit, a lucrat sau a fost marcat de splendoarea acestora, sunt inserate cu grijă în paginile cărţii.
Deşi bogat în detalii narative, romanul captivează creând dorinţa de a-i parcurge cât mai rapid paginile şi de a prefigura finalul multor situaţii care, de cele mai multe ori, parcă acţionează în afara contextului. Motivele literare precum cel al copilului regăsit, al femeii seduse şi abandonate, al ucigaşului pedepsit, al vraciului etc. definesc şi încheagă atmosfera rurală din secolul al XVIII-lea.
Recomand călduros lucrarea domnului învăţător Constantin Ionescu tuturor celor care, sub o formă sau alta, sunt implicaţi în dificila misiune de a educa şi forma viitoarele generaţii.
Dr. Mihai FLOROAIA