Membrii fondatori ai Asociaţiei Învăţătorilor din Judeţul Neamţ, sunt de fapt, ultimii din generaţia lor, căci şi-au început apostolatul demult de tot, de când ultimul Război nu se încheiase încă. După absolvirea studiilor pedagogice, învăţători şi învăţătoare, au plecat prin sate şi comune purtând abecedarul şi abacul pentru a face alfabetizare. Au lucrat în condiţii greu de imaginat, chiar în lipsa şcolii, pe care o improvizau în locuinţa vreunui gospodar, unde tabla şi creta erau o raritate. Dar au construit şcoli, au plantat livezi, au arat şi au semănat dor de învăţătură, au desţelenit minţile şi au înflorit sufletele copiilor, căci învăţătorul este un fel de părinte adoptiv, care ne ajută să renaştem intelectual, să ne eliberăm de ignoranţă şi să călătorim cu folos pe uriaşul continent al cunoaşterii. Ei spun că nu le-a fost greu, că erau tineri, puternici, încrezători, dar condiţiile în care au făcut carieră ar face multă lume să dea bir cu fugiţii. În localităţi izolate, înfruntând glodurile şi frigurile sau ignoranţa şi îndărătnicia, au continuat să-şi facă datoria cu o modestie remarcabilă.
Nu şi-au pierdut-o nici acum, după mai bine de 80 de ani. Cuminţi şi binevoitori, cu un zâmbet curat şi luminos pe chipul ce poartă pecetea timpului.
S-au întâlnit şi s-au privit cu drag, s-au strâns în braţe şi s-au bucurat unul de altul; nişte învingători care se luptă cu fiecare vară prea fierbinte, cu hipertensiunea sau cu reumatismul iernilor prea reci. Nu se caină, nu le lipseşte nimic, decât puţintică sănătate, căci banii, averea, gloria şi recunoaşterea, deşertăciuni…
Vorbesc între ei încet, cu zâmbetul pe buze, depănând tot felul de amintiri, din timpul şcolii sau de la absolvire, despre câte un profesor normalist, diriginta sau dirigintele, despre atmosfera şcolii de altădată, despre un coleg care nu mai este.
Nimic despre greutăţile vieţii, nici un regret, nici un suspin, numai bucuria de a fi ajuns cu bine la capătul drumului. Nimic despre politică, despre preţuri, criză, pensie sau medicamente, dar îi interesează performanţele vreunui fost elev eminent, ce se mai scrie astăzi la gazetă, ce modificări sunt prin programe şi prin manuale.
Nu critică şi nu blamează nimic. În înţelepciunea lor, înţeleg relativitatea sau naivitatea unor prostioare moderniste, căci au făcut faţă la prea multe, unii au plătit cu viaţa iar alţii cu ani de închisoare politică pentru dârzenia cu care şi-au apărat onoarea, neamul şi ţara. Solida lor educaţie morală şi intelectuală le permite să privească viitorul cu optimism lucid, cu încredere în valorile perene şi în capacitatea fiecărei generaţii de a le afirma.
Întâlnirea membrilor fondatori (cei care au reînfiinţat Asociaţia în 1990) ai Asociaţiei Învăţătorilor din Judeţul Neamţ nu a fost doar un prilej de revedere, ci o magnifică lecţie de viaţă şi învăţătură.
Tuturor, o respectuoasă plecăciune!
D. D. URSACHE
N. R. Textul, scris de regretatul profesor Dănuţ Dumitru Ursache a apărut în Anul 2009 în volumul Casă în cer. Anii au trecu şi cei mai mulţi s-au reîntâlnit în „Casa din cer”. Îi rememorăm, cu respect şi preţuire.
Gheorghe Şerban (1911 – 1995)
Un cadru didactic de elită, o prezenţă onorabilă. A fost profesor la Liceul Pedagogic „Gheorghe Asachi” din Piatra-Neamţ. Ţinea lecţii cu tact pedagogic, iniţiativă, creativitate, reuşind să descopere şi să dezvolte înclinaţiile şi aptitudinile elevilor. I s-a pus întrebarea de ce dă aşa de multe teme pentru acasă. Răspunsul lui a fost simplu: „Lasă-i să muncească”.
Gheorghe Amaicei (1933 – 2019)
„Un alt Domn Trandafir al şcolii nemţene”… Dincolo de catedră, a fost numismat, apicultor, vânător, turist cu piciorul şi maşina. Un amic al domniei sale spunea, cândva: „Conu Ghiţă nu trebuia să se facă profesor. Prea iubeşte viaţa, prea vrea să le ştie pe toate”.
Din anul 1995, timp de 18 ani, a condus AÎNT. „Bădia Ghiţă” ne-a molipsit pe toţi cu perseverenţa şi tenacitatea sa. S-a considerat un soldat din armata învăţătorilor. „Dacă ar fi să mă mai nasc încă odată pe această planetă numită Pământ, tot învăţător m-aş face!”
Florin Florescu (1944 – 2009)
Generos şi diplomat în tot ceea ce făcea „argatul sistemului – în slujba membrilor de sindicat”, cum îi plăcea să se considere. În anii ’90 a fondat la Piatra-Neamţ, primul Sindicat Liber al Salariaţilor din Învăţământ.
A sprijinit reînfiinţarea AÎNT, după anul 1990.
Gheorghe (Puiu) Vadana (1931- 2019)
A trăit cu bucuria necenzurată de a povesti prin intermediul culorilor. Un critic nemţean spunea despre pictor: „Cândva spuneam că Puiu Vadana este un rapsod. Acum trebuie să mă corectez şi să spun că este un înţelept. Să fii iubit de atâţia oameni e un semn de mare nobleţe sufletească”. Un înţelept, cu înţelepciunea unui ţăran de pe valea Bistriţei. Emana linişte şi echilibru, „bucuria că ne vedem, că ne auzim, că ne putem spune ceva frumos”.
George Grigorică (1933 – 2018)
Profesor, dirijor, scriitor, om cu principii ferme, cinstit, corect şi modest, a condus Corul Învăţătorilor din Neamţ din anul 1963 până la desfiinţare. „Într-o zi fatidică această baghetă va cădea. Cine oare va veni să o ridice? Timpul nu va mai avea răbdare…”
Ştefan Corneanu (1942 – 2014)
Profesorul era un personaj, un actor cu talent pe o scenă cât lumea; umplea spaţiul cu prezenţa lui, pentru că era un tovarăş plin de savoare. Îi plăcea tot ce era frumos şi recunoştea frumosul de la distanţă. Simpatic, deschis, direct, iubea peste măsură libertatea. A fost cel mai mare pescar pe care l-am cunoscut… Dacă picai în plasa lui, erai pierdut, dar, dacă scăpai teafăr, câştigai un prieten adevărat.
Constantin Tomşa (1939 – 2021)
Meşterul împătimit de lectură ne-a dăruit Un dicţionar al literaturii din judeţul Neamţ (2014). A fost redactor-şef adjunct al revistei Apostolul. „Cuvântul de ordine: exigenţă cu tine însuţi şi cu cei din jur, dar nimic cu patimă în sensul peiorativ al acestui cuvânt...”
Constantin Baroi (1942 – 2016)
Un dascăl pasionat (de geografie şi nu numai…), un militant sindical de excepţie, un om care s-a străduit să fie de folos altor oameni. L-am cunoscut ca pe un erudit dascăl, o enciclopedie umană capabilă să vorbescă ore în şir despre fapte, evenimente istorice, evenimente politice sau despre oameni şi locuri. Cu rigoare şi profesionalism şi-a organizat întreaga viaţă.
Şi mulţi alţii: Romel Bârjoveanu, Dănuţ Dumitru Ursache, Tatiana şi Constantin Antonovici, Alina Pamfil, Sofia Burculeţ, Constantin Gherghelescu, Ada Popovici… (Liviu C. RUSU)