Un ambasador nemţean la Roanne
Doctorul Sorin Ciobanu a fost ultimul personaj romantic pe care l-am cunoscut.
Unor contemporani calificativul le poate părea golit de sens sau vetust, lumea ce gândea în basme şi vorbea în poezii fiind condamnată iremediabil la uitare. Dar, dacă a fi romantic nu înseamnă doar a visa privind lumea printre gene, ci şi a pune umărul ca să-ţi înfăptuieşti visul, Sorin Ciobanu a fost un romantic.
Într-o lume care răstălmăceşte valorile într-un simulacru de democraţie ce ne permite să ne tutuim la grămadă, asumarea personalităţii poate jigni masa amorfă.
Doctorul Sorin Ciobanu şi-a asumat această personalitate. L-am cunoscut la un pescuit acum foarte mulţi ani, apoi ne-am întâlnit la teatru şi în alte locuri de pierzanie. Era un spectator talentat şi un critic onest dar, cu toate încercările sale de a fi un tip discret, se impunea imediat în orice anturaj prin cultură, ţinută aristocratică, iuţeala gândului şi calitatea umorului. Nu l-am surprins niciodată arţăgos şi superficial, cel mai adesea tratând prostia şi impostura cu un zâmbet calm încurajator. Era pasionat de istorie, şi înrăit colecţionar de brichete, tablouri, cărţi şi reviste vechi, unelte şi costume populare.
Şi avea fără îndoială gustul aventurii – visa să traverseze America într-o maşină închiriată, şi să dea mâna cu Fidel Castro pe care nu-l admira ca lider comunist, ci pentru că le-a dat mereu cu tifla americanilor. N-a reuşit aceste două aventuri, dar a reuşit să hoinărească binişor prin Europa şi să facă câteva lucruri bune la Roanne, în Franţa.
Profesional, după debutul ca doctor în medicina generală la Războieni – Neamţ, în cei aproape 40 de ani de experienţă, medicul Sorin Ciobanu a lucrat în unităţi spitaliceşti din Neamţ, Bucureşti şi Franţa, numele său devenind sonor, recunoscut încă din 1985, pentru performanţe în domeniul radiologiei şi activitatea sa de pionierat în endoscopie şi ecografie.
În perioada 1991- 1995 a lucrat câte şase luni la spitalul din Roanne, iar în 1992 a urmat un curs de computer tomograf, la Lyon, ST Etienne şi Grenoble.
A participat la prestigioase reuniuni ştiinţifice care au avut loc în ţară: la Iaşi – Simpozionul naţional de gastroenterologie (1992) şi Zilele româno-italiene de gastroenterologie şi cultură (1994), Bucureşti – mai multe ediţii ale Congresului National de Radiologie şi Imagistică Medicală, manifestare organizată cu sprijinul Societăţii Franceze de Radiologie (SFR).
A fost membru al Asociaţiei Române pentru Studiul Durerii (A.R.S.D.), fondată în 1991 şi acreditată de Colegiul Medicilor din România ca furnizor de Educaţie Medicală Continuă, participând activ la Congresele şi Simpozioanele organizate în ţară sau în străinătate de A.R.S.D.
Şi-a cunoscut bine capacităţile şi limitele potenţialului încercând să fie de folos celorlalţi, fiind adeptul lucrului bine făcut, din pasiune, nu impus de fişa postului.
S-a implicat politic în viaţa obştii, fără ca aceasta să-l deturneze de la misia asumată prin jurământul lui Hipocrate – „îndeplinirea meşteşugului în nevinovăţie şi curăţie”. Iar când a putut să vorbească în numele acestei obşti a făcut-o, doctorul Sorin Ciobanu, fiind alături de primarul Gheorghe Ocneanu, unul dintre promotorii înfrăţirii oraşului Piatra-Neamţ cu oraşul francez Roanne, săvârşită în 1992. Tot pe aceeaşi baricadă s-a aflat şi scriitorul Lucian Strochi, director al Casei Prieteniei Neamţ-Champagne-Ardenne, din anul 1991. Rezultatele acestei înfrăţiri s-au concretizat în înfiinţarea Asociaţiei de prietenie – „Piatra-Neamţ – Roanne” şi a Association „Les Roannais – Piatra-Neamţ”, instituirea unor schimburi culturale, schimburi de carte, evenimente expoziţionale, stagii de formare profesională pentru funcţionari şi medici, donaţii de medicamente către centrele socio-comunitare şi de autobuze către municipalitatea pietreană. Mai trebuie spus că primarul Nicolin Yves a devenit cetăţean de onoare al municipiului Piatra-Neamţ, deschizând o serie de incontestabile personalităţi: alpinistul Ticu Lăcătuşu şi Doamna acuarelei româneşti, Iulia Hălăucescu.
Personal am putut să mă conving de prestigiul Doctorului Ciobanu în cadrul comunităţii din Roanne, în anul 1994, când, în calitate de ziarist al cotidianului „Ceahlăul”, am însoţit Ansamblul folcloric „Floricică de la munte” într-un lung turneu în Franţa. La primirea oficială de la Primărie, după mulţumirile adresate trupei nemţene şi salutul oficialilor prezenţi, primarul Nicolin Yves a vorbit călduros despre frumoasa colaborare cu medicul Sorin Ciobanu, numindu-l un adevărat ambasador al unei ţări europene. A fost un moment în care m-am simţit mândru că suntem prieteni.
Cineva spunea că traiectoria unei vieţi rămâne aceea a unui glonţ trasor, tras pe întuneric. Rămânem în amintirea semenilor noştri, mai vii poate decât am fost atunci când eram vii. Omul e nemuritor prin memorie, prin amintire. Şi ne-ar place să fie adevărat: amintirea medicului Sorin Ciobanu trebuie să rămână mereu vie.
Mircea ZAHARIA