Profitând de un sejur prelungit în Franţa şi de oportunitatea de a cunoaşte şi Români fericiţi, am realizat un interviu cu profesoara de matematică Simona Niculescu, de la Liceul Sacré Cœur din Vannes, Bretania.
– De cât timp sunteţi profesor la Liceul Sacré Cœur din Vannes?
– Am venit în Franţa în anul 1990 împreună cu soţul meu, doctor chirurg şi între timp am obţinut şi cetăţenia franceză.
– Cum aţi devenit profesor titular în Franţa?
– În urma unui concurs destul de solicitant, în care am susţinut o probă scrisă de 5 ore la disciplina matematică, apoi o probă practică legată de metodica predării acestei discipline; după ce am tras biletul cu subiectul propus mi s-a dat timp de pregătire de o oră, în care am avut acces la surse de informare: cărţi, reviste de specialitate şi apoi am susţinut în faţa comisiei un model de activitate didactică la clasă. Înainte de desfăşurarea efectivă a concursului, m-am înscris la Rectoratul Regional Morbihan, am depus toate documentele necesare la dosar, mi-am exprimat pentru ce tip de şcoli vreau să candidez (am ales învăţământul privat) şi restul a urmat conform procedurilor de aici. După concurs am avut posibilitatea să prind post la Liceul Sacré Cœur din Vannes. Precizare importantă: aici nu devii titular direct pe o şcoală ci pe regiune şi apoi eşti repartizat, funcţie de punctajul obţinut, la o şcoală.
– Ce ne puteţi spune despre sistemul de învăţământ francez şi despre perfecţionarea şi formarea continuă a cadrelor didactice de aici?
– Sistemul educaţional francez este foarte similar cu cel din România şi cuprinde:
Şcoala primară (clasele 1-5);
Şcoala secundară (clasele 6-12), care la rândul ei include: college (clasele 6-9) şi lycee (clasele 10-12);
Dupa college, se susţine examenul „Brevet des Colleges”.
Absolvirea şcolii secundare conduce la Bacalaureat.
Toţi elevii studiază discipline generale ca: limba franceză, istorie, limbi străine (prima fiind de obicei engleza, iar apoi germana sau spaniola), educaţie fizică.
Pentru ultimii 2 ani de liceu (clasele 11-12), se optează pentru unul dintre profilele:
Real, cu accent pe matematică, fizică şi biologie;
Economic, cu accent pe economie şi ştiinţe sociale (logică, psihologie);
Uman, cu accent pe literatură, franceză, filosofie şi limbi străine.
Bacalaureatul francez poate fi susţinut numai după cel puţin 2 ani de studiu în Franţa. După bacalaureat, un elev se poate înscrie la universitate său la o şcoală vocaţională.
Copiii români pot studia în Franţa atât în şcoli private (tarife de la 10.000 EUR / an), cât şi în şcoli de stat (tarife de la 8500 EUR / an). Pentru o acomodare mai uşoară şi o integrare mai rapidă în sistemul de învăţământ francez, este recomandată participarea fie la un curs intensiv de vară, fie la un program academic pregătitor cu durata de câteva luni.
– Cum se desfăşoară cariera unui profesor în Franţa?
– După ce a devenit titular, un profesor nu mai are de dat alte examene (cum sunt gradele didactice în România) ci este evaluat, anual, de conducerea şcolii şi este suspus evaluărilor specifice din partea inspectorilor din cadrul Rectoratului Regional al Academiei Morbihan (în cazul meu); este un fel de corespondent al inspectoratelor şcolare, dar au o acoperire regională (cum ar fi mai multe judeţe).
În Franţa inspecţiile de evaluare sunt făcute doar de către inspectori, care sunt obligaţi să efectueze 100 de inspecţii de acest tip/an) şi constau într-o inspecţie la clasă de o oră, urmată de o oră de discuiţii şi de analizarea documentelor. Criteriile care stau la baza planificării inspecţiilor de evaluare sunt: evaluarea calitativă a actului instructiv-educativ – la stagiari, la solicitarea profesorului – pentru a trece la o alta tranşă de salarizare său dacă nu a fost niciodată evaluat, eventual la pierderea postului); la cererea directorului (disciplinar); profesorii care au dificultăţi în predare. Pe site-ul Academiei se află listele cu cadre didactice, pe specialităţi, gradul/eşalonul, nota pedagogică şi data când au fost evaluaţi, inspectorul responsabil şi directorul unităţii şcolare: o oglindă a tuturor profesorilor şi notele acestora. Doar în unele Academii din Franţa se organizează inspecţii frontale; însă există ideea ca acestea să fie generalizate la nivelul întregii ţări. (Proiectul de reformă). Se organizează şi inspecţiile numite „visite d’établissement”, care au aceleaşi obiective ca şi inspecţiile frontale de la noi. Inspecţia este anunţată cu cel puţin două săptămâni înainte şi este precedată de un chestionar de preinspecţie, care este completat de cel ce va fi inspectat. Înainte de inspecţie: se dă un telefon şi se vorbeşte cu directorul, acesta trimite orarul profesorului care va fi inspectat, inspectorul anunţă apoi ziua în care va veni şi, cu 8 zile înainte trimite trei documente: Protocolul de inspecţie (acelaşi pentru toţi), fişa profesorului (date despre acesta) şi o adresă către profesor prin care este înştiinţat de inspecţie. Putem spune că aici, profesorul nu este prea stresat sau solicitat de inspecţii, grade didactice, iar în plus, nu prea există reclamaţii, plângeri său alte şicanări generatoare de stres.
– Cum se desfăşoară activitatea educativă şi cu ce resurse?
– La nivelul fiecărei şcoli există un responsabil cu «La vie scolaire» care nu are şi activitate la clasă şi care este absolvent de Ştiinţele Educaţiei său Psihologie. Pe lângă proiectarea programului activităţilor educative, împreună cu diriginţii, coordonatorii a ceea ce se numeşte «La vie de classe» şi cu părinţii (un foarte puternic şi prezent partener educaţional – sunt constituiţi în asociaţii APPEL, au reglementari legislative specifice şi se implică foarte mult) acesta supraveghează şi coordonează şi partea disciplinară a elevilor; dacă un elev a întârziat mai mult de 5-10 minute, nu mai întră în clasă ci trece mai întâi pe la Responsabilul cu «la vie scolaire» unde spune de ce şi cum, iar acesta transmite dirigintelui, directorului şi apoi, direct pe mail, părinţilor care trebuie să vină la şcoală şi să stabilească împreună măsurile ce trebuie luate spre a nu se mai întâmpla aceste lucru.
– Ce-mi puteţi spune despre «opţionale»?
– Opţionalele nu sunt ca în România, parte a normării unei catedre la un cadru didactic, ci sunt activităţi realizate în afara orelor, de obicei cu caracter interdisciplinar (exemplu «Dimensiunile istorice ale vieţii bretonilor» în care au intervenţii pe câte un număr de ore profesorii de: istorie, filosofie, matematică, chimie, biologie, artă plastică, muzică) la care se adăugă câte 1-2 său 3 ore de «assistance îndividuelle» pentru elevi la cererea acestora sau a părinţilor doar pentru limba franceză, matematică şi filosofie.
– Ce motivează profesorul şi elevul?
– În primul rând, baza materială generoasă: sunt laboratoare, ateliere dotate cu toată tehnica şi logistica necesare şi sunt în număr suficient de mare astfel ca fiecare profesor să-şi poată susţine activitatea şi în alta loc decât sala de clasă; biblioteca, sala de servit masa de prânz, sălile şi terenurile de sport, săli pentru activităţile artistice: teatru, cor, dans etc.
Apoi, vine asociaţia părinţilor cu o cotozaţie anuală, pe care ei o stabilesc, o strâng şi o depun în contul unui ONG, pus la dispoziţia elevilor pentru participarea la activităţi cultural-educative şi extraşcolare. În acelaşi cont intră de asemenea banii obţinuţi din vânzarea unor dulciuri, produse în casă şi vândute de către părinţi, în curtea şcolii, după un grafic care nu iartă pe nimeni.
Apoi, vin resursele primite de la Rectoratul regional, de la Consiliul local şi astfel, ori de câte ori se doreşte derularea unei activităţi: spectacol, excursie, concurs etc. sunt asigurate toate resursele necesare; pentru transportul elevilor şi al profesorilor primăria pune la dispoziţie autobuze bine dotate.
Pe lângă aceste condiţii asigurate şi de care elevii beneficiază, mai amintesc că, pentru ziua liberă de miercuri, la nivelul fiecărei comunităţi există spaţii în care aceştia pot participa la tot felul de activităţi alese de ei împreună cu părinţii, cum ar fi: karate, dans de societate, muzică, teatru, sport pe diverse specialităţi (fotbal, baschet, gimnastică etc.) foarte moderne şi dotate pentru care participări părinţii achită o sumă mai mult simbolică (de exemplu doar 120 euro pe an).
Elevii nu au teme pentru acasă, iau prânzul la şcoală, iar dacă părinţii nu-i pot lua la 16.30, când se termină programul, aceştia rămân la «garderie» cu un supraveghetor până când vine cineva (legitimat şi cunoscut de şcoală) să-l ia. Notele sunt de la 1 la 20, notarea se face prin lucrări scrise, cu procente şi elevii sunt foarte degajaţi, dar şi plăcut implicaţi în dezvoltarea lor şi prin participarea la toate activităţile cu entuziasm; la absolvirea fiecărui ciclu de învăţământ, fiecare elev are o perspectivă motivantă!
Nu în ultimul rând, amintesc şi salarizarea care, pentru un profesor titular ajunge la 2200 Euro pe lună. Legat de plata orei de «dirigenţie», acea coordonare a clasei, «La vie de classe», fiecare profesor este plătit cu aceeaşi sumă, nu cu 10% din salar ca în România, în definitiv activitatea prestată e aceeaşi.
– Colegii noştri din România ar putea fi invidioşi…
– Nu cred. Drept care, în încheiere, doresc să transmit tuturor colegilor din ţară, multă sănătate, o viaţă profesională atractivă, motivată şi care să le aducă satisfacţie şi recunoaşterea muncii grele şi pline de responsabilitate pe care o desfăşoară!
A consemnat Niculina NIŢĂ