• Interviu cu domnul Gabriel Ploscă, preşedintele Sindicatului din Învăţământ şi Cercetare Neamţ
– După cum s-a văzut cu ochiul liber, luna ianuarie a acestui an a trecut cam cu ghionturi. Abramburelile privind reanimarea heirupistă a învăţământului profesional demonstrează încă o dată că reforma învăţământului românesc e incoerentă, ilogică, contradictorie şi băşcălioasă. Căci ce poţi spune despre un ministru care ba desfiinţează, ba repune în drepturi un segment important al şcolii româneşti?
– În cel mai blând mod, poţi spune că dispreţuieşte dascălii şi-şi bate joc de şcoală. Dar nu mă mai amărâţi, pentru că mai am şi altele. În această perioadă, ca la începutul fiecărui an calendaristic, în sistemul de învăţământ se constituie catedrele pentru anul şcolar următor, în speţă pentru 2019-2020. Se iau în calcul planul de şcolarizare pentru anul viitor, resursele umane existente, numărul de ore care rezultă din planul de şcolarizare şi se trece la constituirea catedrelor. Sunt cazuri în care numărul de ore nu ajunge – în sensul că avem mai puţine ore din cauza planului de şcolarizare sau din cauza comasării unor clase.
– Au fost şi cazuri în care s-a ajuns la restrângeri de activitate?
– Da, au fost, însă nu foarte multe, cauzate de reducerea numărului de elevi, dar toate purtând pecetea legalităţii. Nu avem semnale că ar fi fost restrângeri din cauza unor abuzuri. În urma unor sesizări am încercat să vedem dacă nu cumva s-a eludat legea, în ceea ce priveşte restrângerile de activitate, în sensul forţării comasării de clase. Până în momentul de faţă, din fericire, nu am avut acest gen de situaţii. S-a ajuns la comasări din cauza micşorării numărului de elevi pentru că o clasă nu poate funcţiona sub numărul legal de elevi. Trebuie să avem grijă ca oamenii care intră în restrângere de activitate să primească o altă catedră în etapele următoare ale mişcării personalului didactic.
– Care ar fi cea mai stringentă problemă a întregului corp profesoral?
– La fel ca în fiecare început de an calendaristic, şi în învăţământ este agitaţie mare, cu siguranţă chiar un pic mai mare decât în alţi ani. Motivul? Salarizarea. Pentru că nici la această oră nu avem un buget. (N. R. Interviul este realizat pe data de 14 febr.) Aşa cum este prevăzut în proiect, bugetul este mai mare cu aproximativ 47% decât anul trecut. Acest lucru ne arată că este posibil ca, dacă bugetul se aprobă în acest fel, să avem asigurate salariile, cu creşterile aferente. Ba mai mult, chiar să reuşim să dăm hotărârile judecătoreşti. Şi aici mă refer la hotărârile judecătoreşti restante plus dobânzile, care, sperăm noi, să se dea într-o singură tranşă. Subliniez că, dacă privim lucrurile procentual, bugetul educaţiei nu reprezintă decât 3% în ansamblul bugetului ţării. Dar, datorită faptului că se preconizează că Produsul Intern Brut va fi mai mare, atunci şi suma care reprezintă bugetul educaţiei este cu 47% mai mare decât cel de anul trecut. Se merge pe ideea că salariile au crescut şi mai cresc şi, de asemenea, sunt luate în calcul unele investiţii. Dar până la acordarea procentului de 6% din PIB pentru Educaţie mai e cale lungă…
– Chiar, ce veşti mai aveţi despre noua Lege a Educaţiei?
– Se spune – şi zic asta pentru că procesul nu este transparent – că se lucrează la elaborarea noii Legi a Educaţiei. Conform angajamentului luat – şi prevăzut în Protocolul semnat cu Guvernul României – proiectul ar trebui finalizat la 31 martie şi apoi supus dezbaterii publice. Am auzit că se lucrează, dar noi, sindicatele, nu am fost implicate în elaborarea acestui proiect. Probabil că ne vom pomeni în faţa unui draft când va fi pus în dezbatere publică, şi abia atunci vom putea să intervenim şi noi. Lucrurile ar fi fost mult mai eficiente dacă am fi putut lucra şi noi, aşa cum s-a făcut şi altă dată la elaborarea unui proiect de lege. Dar legat de Legea Educaţiei, doresc să amintesc că doamna ministru Ecaterina Andronescu are nişte intenţii legate de evaluarea, o dată la un an, doi sau cinci ani, a cadrelor didactice. Din punctul meu de vedere, în mod cert, o evaluare trebuie să existe în fiecare domeniu de activitate. În învăţământ, oricum evaluarea în primii ani ai carierei se face prin definitivat, gradul I si gradul II. Sigur că este necesară şi o reevaluare la un anumit interval de ani, dar cu condiţia ca aceasta să fie făcută cu nişte criterii obiective, de către evaluatori obiectivi.
– În ce măsură s-a reglementat problema calculării salariilor, având în vedere modificările frecvente din programul EDUSAL?
– În ultima vreme, programul de salarizare EDUSAL, administrat de SIVECO, ne face mari probleme, pentru că se schimbă foarte des. De multe ori, cei care lucrează la statele de plată trebuie să le refacă din cauza schimbărilor de ultim moment. Aceste modificări survin nu neapărat în urma modificării unor acte normative, ci a indicaţiilor unor oameni din minister. Şi vă dau un exemplu, legat de intrarea forţată în concediile de odihnă ale tuturor cadrelor didactice, precum şi a personalului de conducere şi de îndrumare. Concediile de odihnă ale cadrelor didactice trebuie acordate, de regulă, în vacanţele şcolare. În stabilirea concediului de odihnă, se ţine cont, la nivel de unitate şcolară, de interesele şcolii şi de dorinţele oamenilor. Dar în aceste vacanţe sunt şi activităţi în care directorul trebuie să fie prezent şi de asemenea, unele cadre didactice sunt în activitate. Ne pomenim, însă, că acest EDUSAL vine şi dictează că în ianuarie toată lumea trebuie să fie, forţat şi retroactiv, în concediu. Lucrurile se leagă de faptul că, de la 1 ianuarie, ar trebui să se dea indemnizaţia de hrană pentru zilele lucrătoare. Deci dacă ai fost în concediu, nu mănânci. Dar dacă ai avut activitate? Am discutat, la nivel naţional, să-i dăm în judecată, să vedem cine modifică acest EDUSAL, în ce bază s-a dat dispoziţia? Să se termine odată cu bătaia de joc. Nu avem nimic împotriva EDUSAL-ului, dar să funcţioneze cum trebuie.
– Cum reacţionează sindicatul după episodul de violenţă manifestat într-o şcoală din Ploieşti?
– La Ploieşti, unde un individ a intrat într-o unitate şcolară şi a înjunghiat un cadru didactic, nu a fost primul caz de violenţă în şcoli. Trebuie să asigurăm securitatea în şcoli, pentru personal, dar şi pentru elevi. Desigur, aici ar trebui să intervină mai mulţi factori, inclusiv consiliile locale, care au obligaţia de a asigura securitatea în şcoli. Noi am luat o poziţie fermă faţă de astfel de situaţii de abuzuri, atitudine care se reflectă în comunicatul preşedintelui Federaţiei, dar şi în comunicatul Confederaţiei Sindicatelor Democratice din România, la care federaţia noastră este afiliată. În ambele comunicate se menţionează că noi avem preocupări mai vechi în ceea ce priveşte siguranţa în şcoli. Ca dovadă este şi acea iniţiativă legislativă demarată la propunerea noastră pentru a se preveni violenţa în şcoli, şi care zace undeva, prin Parlamentul României. Cu această ocazie am cerut ca documentul să-şi urmeze circuitul firesc şi să fie aprobat de către Parlament, asigurându-se, poate, în felul acesta şi un plus de securitate.
– Să nădăjduim că lucrurile vor intra într-un făgaş normal şi toată lumea va merge liniştită la şcoală…
– Asta dorim şi noi.
A consemnat Mircea ZAHARIA