23 Aprilie – Ziua Bibliotecarului
La ce sunt bune cărţile? Îmi vine să răspund: la totul şi la nimic. Poţi trăi foarte bine fără să citeşti. Milioane de oameni n-au deschis niciodată o carte. A vrea să explici ce pierd, e totuna cu a explica unui surd frumuseţea muzicii lui Mozart.
Lectura şi biblioteca au un rol important într-o societate liberă, contribuind la informarea membrilor utilizatori şi implicarea lor activă în dezvoltarea democratică a societăţii, realizarea dreptului la opinie şi libera exprimare. Adolescenţii îşi trăiesc viaţa într-un ritm alert, influenţat de suprasolicitarea în şcoală şi expansiunea tehnologiilor moderne de informare şi comunicare. Pentru a-i menţine în aria bibliotecilor şi a le întreţine constant interesul pentru lectură, bibliotecarul trebuie să abordeze o nouă tactică, să-şi redimensioneze activitatea, implementând idei proaspete, metode originale de acţiune. Rolul bibliotecarului în optimizarea lecturii şi în descoperirea cărţilor ca formă de relaxare şi de învăţare este covârşitor, cu atât mai mult cu cât, astăzi, timpul dedicat cititului este tot mai puţin, iar volumul de informaţii este din ce în ce mai covârşitor. Lectura pe ecran dezvoltă, mai ales două capacităţi: căutarea unui parcurs vizual mai performant şi destructurarea acestuia datorită tendinţei de a schimba itinerariul, sărind de la o fereastră la alta. Eficacitatea îndrumării lecturii depinde nu numai de o temeinică documentare pedagogică şi o bogată cultură generală, ci şi de cunoaşterea preferinţelor elevilor, care variază în funcţie de vârstă, temperament, mediu social şi de ambianţa colectivului şcolar. Bibliotecarul este în primul rând un ghid, o călăuză, un mediator între cunoaştere şi ceea ce copilul ştie deja despre lume şi viaţă. De asemenea el este totodată un partener viu, care prin tact pedagogic şi empatie reuşeşte să apropie elevii de carte, să trezească mintea şi să deschidă sufletului cititorilor săi.
Bibliotecarul este acela care găseşte calea de mijloc şi soluţia echilibrului dintre lectura obligatorie şi cea facultativă.
Este bine să le recomandăm, ca atunci când pun mâna pe o carte, să nu-şi formeze rapid o opinie, să nu catalogheze cartea drept „proastă” şi să nu renunţe la ea, decât după ce au citit cel puţin primele 30 de pagini. Bibliotecarul trebuie să recomande elevilor să citească cartea înainte de a vedea ecranizarea ei, pentru că se ştie deja că, de cele mai multe ori „cartea bate filmul”. Biblioteca este un loc al incitării la lectură, un laborator de învăţare. Ea se desfăşoară în intimitate, într-o relaţie de „unu la unu”: „cititor-text”. Cartea poate fi considerată un depozit complet al inteligenţei omeneşti, conţinând în filele ei cunoştinţe, sensibilitate, fapte pe care le păstrează intacte în timp nelimitat. Scopul lecturii în şcoală este formarea unor abilităţi (competenţe) pentru diverse tipuri de lectură: lectura de informare, lectura de plăcere, lectura instituţionalizată. Lectura duce la dezvoltarea proceselor intelectuale superioare celor de tip reproductiv, în mod deosebit a proceselor memorial – logice, a imaginaţiei şi a gândirii creatoare.
Bibliotecar/documentarist, Marcela-Rodica COSTACHE
Şcoala Gimnazială Vasile Alecsandri, Roman