Nu predăm un obiect oarecare pentru a produce, ,mici biblioteci vii” în acea materie, ci pentru a-l face pe elev să gândească. (I. Bruner)
Cadrul didactic este un al doilea părinte al elevului său. Misiunea sa poate fi îndeplinită numai printr-o cunoaştere profundă atât a copiilor, cât şi a contextului din care aceştia vin şi comunităţilor cărora aparţin. Dacă dascălul doreşte să schimbe ceva fundamental în gândirea şi structura elevului său, trebuie să cunoască şi să urmeze gândirea şi structura deja existente în mintea, inima şi comportamentul social al copilului. Misiunea şcolii şi a colectivelor didactice trebuie să fie aceea de a construi personalităţi individuale prin demersuri educaţionale sistematice în raport cu domeniul educaţiei interculturale, prin construirea valorilor înglobate acesteia: toleranţă, deschidere, acceptare.
Educaţia interculturală este activitatea de formare a copiilor, de modelare a inteligenţei lor şi formare a comportamentului social echilibrat. Dialogul intercultural presupune extinderea participării active a tuturor la viaţa culturală şi promovarea specificului etnic în context multicultural. Obiectivul fundamental în educaţia interculturală rezidă în pregătirea tinerilor pentru a percepe şi accepta alteritatea.
Pierre Dasen în volumul Educaţia interculturală – Experienţe, politici, strategii este de părere că educaţia interculturală prezintă cel puţin două dimensiuni: o dimensiune a cunoaşterii şi una a experienţei. În cadrul educaţiei formale, educaţia interculturală se poate articula pe toate disciplinele de învăţământ. La ora de limba română se reliefează influenţa împrumuturilor reciproce, unde se poate observa circulaţia cuvintelor. Dimensiunea experienţei constă într-o dublă acţiune: receptare şi împărţire. De receptare sunt legate climatul clasei şi al şcolii, calitatea primirii mesajului, modul în care elevii sunt invitaţi să le respecte în cazul celorlalţi.
Pentru a asigura o bună calitate a experienţei Cristian Perregaux sugerează profesorilor să fie atenţi la:
• Să asigure o organizare democratică a clasei, permiţând fiecărui elev să se exprime;
• Să dea ocazia fiecărui elev să experimenteze diferite roluri (de lider, de animator);
• Să urmărească calitatea relaţiilor dintre elevi;
• Să stăpânească elementele de violenţă;
• Să asigure drepturile elevilor cu nevoi speciale.
Micheline Rey propune o serie de sugestii de realizare a educaţiei interculturale:
• utilizarea bibliotecilor, a centrelor de documentare audio-video în scopuri interculturale;
• studii culturale comparative;
• utilizarea noilor tehnologii de învăţare (softuri educaţionale, programe TV educative, casete audio-video);
• activităţi desfăşurate cu părinţii şi reprezentanţii diferitelor instituţii culturale;
• participarea la evenimente culturale şi sărbători locale, expoziţii, concursuri, serbări, activităţi corale;
• organizarea unor întâlniri cu personalităţi aparţinând unor culturi diferite;
• înfrăţiri practicate cu diferite regiuni, localităţi;
• corespondenţa şcolară cu alte şcoli;
• celebrarea Zilei drepturilor copilului (20 noiembrie), a Zilei drepturilor omului (10 decembrie) prin concursuri, expoziţii.
Profesorului de limba şi literatura română îi revine misiunea de a coordona activitatea elevilor, în spiritul comuniunii, de a forma valori, deprinderi bazate pe respectarea valorilor culturale, pentru a evita intoleranţa diferenţelor dintre etnii, rase, confesiuni, categorii sociale etc. Operele literare oglindesc viaţa diferită a etniilor, fie ele rome, maghiare, slave, având un conţinut istoric, cu o bogată conotaţie interculturală. Un exemplu în această privinţă este textul lui Vasile Alecsandri, intitulat Vasile Porojan, care tratează prietenia dintre Vasile Alecsandri, poetul, şi fiul unui ţigan, ceea ce ne evidenţiază una dintre cele mai interesante poveşti de viaţă, cu multe învăţăminte, confirmând că etniile sunt mai degrabă convenţii sociale şi că ideile preconcepute pot fi învinse prin sinceritate şi apropiere sufletească.
Activităţile de învăţare pot include, pe lângă exerciţii de înţelegere a unor termeni specifici educaţiei interculturale, şi lectura unor astfel de texte, care prin conţinutul lor să aibă ecou în combaterea discriminării. Un exemplu de acest gen întâlnim şi în fabula Câinele şi căţelul, de Grigore Alexandrescu, unde autorul aduce în discuţie principiul egalităţii între semeni.
Despre interculturalitate putem vorbi şi la romanul Maitreyi de Mircea Eliade. Conflictul dintre europeanul Allan şi bengalezul Narendra Sen, tatăl fetei, redă opoziţia dintre libertatea dragostei şi constrângerile tradiţionale, iar la nivel general incompatibilitatea sau lipsa de comunicare dintre civilizaţii şi mentalităţi: cea europeană şi cea asiatică. Diferenţa dintre cele două mentalităţi, orientală şi occidentală, este pusă în evidenţă de concepţia despre iubire a celor doi tineri, exponenţi ai acestor mentalităţi. Astfel, elevii pot discuta despre diferenţele dintre culturile şi mentalităţile diferitelor popoare. Activităţile de învăţare urmăresc lectura unor texte suplimentare (Voievodul ţiganilor de Jókai Mór, Coliba unchiului Tom de Henriette Beecher Stowe etc.), care antrenează elevii la discutarea unor situaţii ce implică toleranţă, referitoare la modul de viaţă a unor etnii diferite din punct de vedere cultural.
Gama de activităţi interculturale se poate îmbogăţi şi prin organizarea de întâlniri între persoane de culturi diferite, a înfrăţirilor atât între clase şi şcoli, cât şi între clase din alte regiuni lingvistice sau chiar din alte ţări, prin colaborarea elevilor, prin excursii, proiecte sau schimburi de materiale audio şi video. Perspectiva interculturală trebuie să stea la baza procesului de învăţământ adresat tuturor, minoritari şi majoritari. În cazul copiilor de etnie romă, cadrele didactice pun accentul pe folclor, recunoscându-le abilităţile în muzică şi dans, pentru a evita absenteismul, abandonul şcolar şi abaterile disciplinare.
Ora de limba şi literatura română devine un vast atelier de formare a competenţelor, care vor pune bazele dialogului intercultural între diferitele grupuri din societate.
Prof. Georgiana CEORAP
Bibliografie:
Olga Ciobanu, Mihaela Cozărescu, Carmen Cace Manual de educaţie interculturală, ediţia a 2- a, editura ASE, Bucureşti, 2009
Constantin Cucoş, Educaţia. Dimensiuni culturale şi interculturale, Editura Polirom, Iaşi, 2000
Pierre Dasen, Educaţia interculturală – Experienţe, politici, strategii, Editura Polirom, Iaşi, 1999
Ludmila Preda, Dezvoltarea competenţelor interculturale în şcoală, Editura Hoffman, Caracal, 2011
Emanuel Plopeanu, Educaţie interculturală-colecţie de bune practici pentru învăţământul preuniversitar, Constanţa, 2012
Liviu Plugaru, coord., Mariela Pavalache, coord., Educaţie interculturală, Editura Psihomedia, Sibiu, 2008
Micheline Rey, Educaţia interculturală. Experienţe, politici, strategii, Ed. Polirom, Iaşi, 1999
https://www.concursurilecomper.ro/rip/2015/februarie2015/43-Andreea Ilie-Perspectiva_interculturala.pdf
http://www.ardor.org.ro/content/ro/educatia_interculturala.pdf