REZUMAT
Profesorul clasic, un personaj sobru şi autoritar, distant şi sever, doct şi infailibil, este înlocuit cu succes astăzi de profesorul democratic, un reformator care va cere „formaţie şi nu informaţie”, se va implica într-o relaţie permisivă şi democratică, deschisă şi amicală cu elevii, instaurând între aceştia un climat de comunicare liberă, deschisă şi complexă.
Pentru o bună comunicare cu elevii trebuie să se vorbească la persoana întâi, să fim spontani, să ascultăm, să punem partenerii pe picior de egalitate, să asigurăm confortul necesar în timpul comunicării, să evităm moralizarea şi moralizările, să utilizăm mesaje care să ajute interlocutorul în găsirea de alternative etc.
RELAŢIA PROFESOR – ELEV:
* Relaţia profesor elev ţine de sfera relaţiilor interpersonale, motiv pentru care eficienţa trebuie să se decidă pe fondul raporturilor ce se stabilesc între educator şi educat.
* În problema relaţiei profesor-elev, pe lângă o bogată experienţă pozitivă ce s-a acumulat de-a lungul anilor, se constată din păcate, că uneori, această relaţie nu trece de zonă indiferenţei.
* Dacă admitem că profesorul îşi stabileşte mijloacele de acţiune în funcţie de particularităţile şi reacţiile elevilor, adaptându-şi permanent la acestea stilul operaţional şi foloseşte un anumit sistem metodico-organizaţional, atunci vom recunoaşte rolul profesorului ca fiind hotărâtor în obţinerea efectului pe care el însuşi l-a anticipat.
* Elevul este influenţat de către profesor direct, dar şi indirect, prin intermediul grupului social din care face parte şi în care se manifestă activ, motiv pentru care consider foarte importante cunoaşterea de către profesor a personalităţii elevului şi autocunoaşterea elevului în vederea înregistrării tuturor influentelor educative spre formarea şi autoformarea elevului.
* Succesul dar şi eşecul şcolar, adaptarea sau inadaptarea socială a elevilor sunt în strânsă legătură cu descoperirea blocajelor care apar între diferite secvenţe ale acţiunilor educative: motiv – scop, mijloace – efect, evaluare – conexiune inversă .
SURSELE BLOCAJULUI POT FI:
* Control aversiv,
* Subiectivism în apreciere,
* Necunoaşterea personalităţii elevului sau a mediului sau social,
* Cultivarea la elevi a unor motivaţii negative,
* Indiferenţă la succes,
* Disciplină asigurată numai prin interdicţii şi solicitări,
* Tranzacţii compromiţătoare,
* Încurajarea vedetismului.
Profesorul clasic, personaj sobru şi autoritar, distant şi sever, doct şi infailibil, care „preda” un set de cunoştinţe, apoi „pretinde”, examinează şi notează. Arma sa cea mai de temut este catalogul şi uneori alte sancţiuni care au scopul de a obţine ceea ce vrea de la elevi. În plan educativ mânuieşte, cu uşurinţă, un set de principii morale seci şi dogmatizate cărora elevii trebuie să li se supună. Acest model intercalează în relaţia profesor-elev o distanţă ca „de la cer la pământ”, comunicarea fiind univocă, de la profesorul care ştie aproape totul, la elevul
care nu ştie aproape nimic. Acest profesor nu va coborâ niciodată din „sfera să înaltă”, va fi misterios şi greu accesibil şi asta pentru că nu este nepregătit pentru o relaţie de comunicare cu elevii. El nu are puterea de a se racorda la problemele elevilor, de a lasă la o parte inhibiţii şi false pudori.
Profesorul democratic, cel mai bun dintre profesori, este reformator, va cere „formaţie şi nu informaţie”, se va implică într-o relaţie permisivă şi democratică, deschisă şi amicală cu elevii. Între aceştia se instaurează un climat de comunicare liberă, deschisă şi complexă. Acest model de profesor va şti să-şi momească elevii cu o retorică a utilităţii practice, a aplicaţiilor multiple şi neaşteptate ale disciplinei sale. Va şti să înlăture riscurile pe care le presupune relaţia de comunicare apropiată cu elevii: familiarismul şi eroarea în formularea soluţiilor şi sfaturilor date elevilor.
BARIERELE COMUNICĂRII:
Sidney Shore identifică 3 tipuri de blocaje ce constituie probleme reale în realizarea procesului de comunicare:
* Barierele de ordin emoţional (teamă de a nu comite greşeli, neîncrederea faţă de superiori, colegi, dificultatea de a schima modul de gândire, dependenţa excesivă de opiniile altora etc.).
* Barierele de ordin cultural (dorinţă dea se conformă modelelor sociale, dorinţă de apartenenţă, slabă capacitate de a transformă sau modifică ideile etc.)
* Barierele de ordin perceptiv (incapacitatea de distinge între cauză şi efect, refuzul de a sesiza, de a releva, incapacitatea de a defini lucrurile, îngustarea excesivă a punctului de vedere).
MODALITĂŢI DE AMELIORARE A COMUNICĂRII:
* utilizaţi mesaje adresate la persoana întâi (limbajul responsabilităţii), focalizate pe ceea ce simte emiţătorul şi pe comportamentul interlocutorului, prevenind astfel reacţiile defensive în comunicare; procesul de comunicare este mai complet, se pot comunică emoţiile şi descrie comportamentele fără a face evaluări şi atacuri la persoană;
* fiţi spontan în exprimarea opiniilor personale, încercaţi să nu va impuneţi punctul de vedere. Manipularea este o formă de comunicare care transmite mesajul de non – acceptare şi neîncredere în deciziile luate;
* ascultaţi cu atenţie, ascultatul activ este o modalitate de a asculta şi a răspunde care duce la îmbunătăţirea înţelegerii reciproce şi la depăşirea obstacolelor în comunicare. Comunicarea empatică conţine mesaje de înţelegere, compasiune şi afecţiune faţă de interlocutor;
* evitaţi stereotipurile şi prejudecăţile, deoarece conduc la opinii negative despre ceilalţi, sunt cauzele unor acţiuni şi emoţii negative, duc la discriminare şi violentă;
* lăsaţi interlocutorului posibilitatea de a face o evaluare negativă a acţiunilor sau atitudinilor sale, critica nu duce neapărat la schimbarea celeilalte persoane;
* utilizaţi mesaje care să ajute interlocutorul în găsirea de alternative, posibilităţi de rezolvare a unei situaţii. Deseori sfatul este perceput de cealaltă persoană ca o insultă la inteligenţa sa, ca o lipsă de încredere în capacitatea persoanei respective de a-şi rezolva singură problema;
* evitaţi ameninţările, insistând în aplicarea unei pedepse pentru rezolvarea unei probleme/ situaţii veţi genera sentimente negative;
* evitaţi moralizarea, aceasta cauzează sentimente de nelinişte, stimulează resentimentele şi blochează exprimarea sinceră a celeilalte persoane;
* daţi dovadă de egalitate, atitudinea de superioritate determină formarea unei relaţii defectuoase de comunicare, încurajează dezvoltarea conflictelor. Egalitatea înseamnă acceptarea necondiţionată şi respectarea fiecărei persoane, indiferent de nivelul sau de cultură, pregătire profesională;
* ţineţi cont de factorii sentimentali, încercarea de a convinge doar prin argumentare logică sau dovezi logice duce la frustrare, poate blocă comunicarea;
* solicitaţi mai multe informaţii, puneţi întrebări deschise, câte una pe rând, acestea dau vorbitorului posibilitatea de a se deschide, de a explora gândurile şi sentimentele sale, este convins că te interesează ceea ce îţi spune;
* utilizaţi parafrazarea, este o metodă în comunicare care are rolul de a clarifica mesajul, de a comunica mai eficient nevoile. Dar nu o folosiţi prea des!;
* daţi posibilitatea explorării soluţiilor alternative prin folosirea brainstorming-ului, ascultării reflective, discutarea posibilelor rezultate ale alegerii uneia dintre alternative, obţinerea unui angajament;
* utilizaţi confirmările verbale, vizuale şi non verbale, precum şi sunete care îi fac pe vorbitori să înţeleagă că îi ascultaţi cu interes şi cu respect;
* citiţi limbajul corpului, concentraţi-va atenţia pe factorii cheie: expresia feţii, ochilor, tonul vocii, ţinuta corpului şi gesturile;
* asiguraţi confortul necesar în timpul comunicării.
Prof. Maria Lăcrămioara RUSU
Liceul Tehnologic „Dimitrie Leonida” Piatra – Neamţ
BIBLIOGRAFIA:
1. Abric, J., Psihologia comunicării, Editura Polirom, Iaşi, 2002;
2. Baban, A., Consiliere educaţională, Editura Ardealul, Cluj-Napoca, 2001
3. Druţă, M.E., Cunoaşterea elevului, Editura Aramis, 2004
4. Truţă, E., Mardar, S., Relaţia profesor-elevi: blocaje şi deblocaje, Editura Aramis, 2002