Pentru perioada 26 martie – 10 mai 2026, Muzeul de Artă din Piatra-Neamţ a propus publicului o expoziţie inedită compusă din 30 de lucrări de gravură din patrimoniul muzeal nemţean, realizate de artiste care au creat în perioada 1956-1963. Astfel, pe simeze şi-au găsit locul Hortensia Masichievici, Eva Cerbu, Corina Beiu Angheluţă, Ana Iliuţ, Natalia Matei, Lidia Mihăescu, Lucia Cosmescu, Adriana Mihăilescu şi Maria Manolescu.
Ideea evenimentului a aparţinut Silviei Trăistariu – muzeograf în cadrul Muzeului de Artă Piatra-Neamţ, care şi-a propus recuperarea istoriografică a gravurii feminine şi a contribuţiei semnificative pe care aceasta a avut-o în dezvoltarea acestei părţi a artei româneşti.
Încercând să explice sensurile acestui proiect, Silvia Trăistariu a argumentat mai întâi prin dorinţa de a valorifica mai bine patrimoniul Muzeului de Artă din Piatra-Neamţ, prin aducerea în faţa publicului a unor lucrări care nu au mai fost expuse, pentru că suportul lor este foarte sensibil, fiind recomandat ca manipularea să fie cât mai redusă, în scopul protejării. Apoi, demersul expoziţional a avut ca scop de a fi la unison cu o tendinţă care se manifestă în toată ţara în ultimii 10 ani, şi anume recuperarea artei româneşti din perioada socialistă, – care a fost cumva stigmatizată şi lăsată într-un con de umbră – încercând a se insista pe valoarea sa plastică şi documentară, indiferent de constrângerile politice care au stat la bază şi indiferent dacă artiştii s-au subordonat sau nu sistemului.
În particular am hotărât ca prin acest proiect să reliefăm arta realizată de artiste în perioada 1956-1963, care de fapt a fost una de uşoară relaxare, când sistemul a lăsat puţin garda jos în domeniul ideologic, permiţând afirmarea unor voci distincte, care au reuşit să redefinească prin abordarea lor tehnică arta grafică din România. Nu întâmplător expoziţia se numeşte „Ipostaze feminine”, pentru că este asumată ideea de dublă ipostază a femeii, şi anume aceea de subiect şi de autor al lucrărilor. În expoziţie există o pluralitate de situaţii, fiecare artistă având una preferată. De exemplu Hortensia Masichievici preferă vârsta adolescenţei, Eva Cerbu se concentrează mai mult pe femeia care lucrează, Corina Beiu Angheluţă este fascinată de ideea maternităţii – a precizat Silvia Trăistariu, la vernisajul expoziţiei care a început joi, 26 martie la ora 16.
În continuare a luat cuvântul scriitorul şi criticul de artă Emil Nicolae: Expresia umană nu depinde întotdeauna de sistem sau de situaţia politică. Ea se poate ascunde, poate mima altceva, dar în realitate nu dispare sub un anumit regim politic. Arta încercă să surprindă exact acest adevăr. Din punct de vedere tehnic, dacă facem o statistică vom vedea că gravura era un apanaj al bărbaţilor. Faptul că la noi femeile s-au implicat în povestea aceasta a ţinut cumva de conjunctură, dar a fost o experienţă personală artistică, folositoare.
Tehnic, lucrările valorifică în mod diferenţiat procedeele de gravură în adâncime şi în relief – acvaforte, acvatinta sau xilogravură – explorând raporturile dintre forţă şi rafinament, prin linie, ton şi textură.
Putem spune că expoziţia conturează nu doar contribuţia semnificativă la dezvoltarea gravurii româneşti, prin calitatea tehnică şi inovaţia stilistică a graficii realizate de femei, ci şi importanţa lor în configurarea unei perspective feminine asupra societăţii şi experienţei umane în România anilor ’50–’60.
Gianina BURUIANĂ