O cultură superioară nu se creează fără sprijinul unei politici juste,
căci într-un climat vitreg, geniile nu rodesc. (Camil Petrescu)
● PREMIERA LUNII NOIEMBRIE
Luna noiembrie înseamnă pentru Teatrul Tineretului Premiera Mitică Popescu de Camil Petrescu, regia Paul Chiribuţă.
În varietatea de preocupări intelectual-artistice – autor de poezie, roman, eseu, filozofie, gazetărie – teatrul a reprezentat o constantă în viaţa celebrului scriitor interbelic, Camil Petrescu. De la notaţiile fugare consemnate în cotidiane a doua zi după o premieră, la articolele de analiză substanţială şi teza de doctorat intitulată „Modalitatea estetică a teatrului”, la piesele lui care l-au consacrat ca dramaturg – Jocul ielelor, Suflete tari, Danton, Camil Petrescu rămâne un reper pentru teatrul românesc, în dubla calitate de critic/ teoretician şi autor dramatic.
A scris o singură comedie – Mitică Popescu – dorind să dea replica ilustrului său înaintaş, Caragiale. Piesa îşi propune sä fie de la început o reabilitare a miticismului. „Bucureşteanul par excellence”, cum îl definea Caragiale, „regăţeanul şmecher”, afacerist şi corupt, pentru ardelenii şi bănăţenii puritani, „mahalagiul lipsit de sensul poeziei”, pentru ieşenii aristocraţi şi culturali, românul însuşi, „neserios, lăudaros şi chiulangiu”, pentru străini, nu e deloc aşa cum a fost prezentat, e de părere autorul interbelic. La mijloc e „sau o calomnie a acelui perfid şi incomparabil Caragiale, sau o gravă neîntelegere”, scria Camil Petrescu în Fals Tratat pentru uzul autorilor dramatici. El explică propria viziune asupra personajului său astfel: „Forma voit vulgară pe care o adoptă cotidian acest Mitică Popescu este un simplu mod de apărare a vieţii lui adevărate şi intime, aşa cum unii timizi sunt obraznici, iar unii bătrâni cumsecade morocănoşi. El are pudoarea marilor lui sentimente şi de aceea se autocalomniază.”
Piesa Mitică Popescu a fost scrisă între anii 1925-1926. Dar geneza ei începe mult mai devreme: proaspăt mobilizat ca sublocotenent, pe 17 august 1916 trăieşte o întâmplare de campanie cu un Mitică Ionescu, care i-a dat ideea piesei, după cum relatează autorul însuşi în „Rampa” din 21 martie 1928. La 1 Martie 1928 are loc premiera piesei la Teatrul Mic din Piaţa Palatului, autorul participând la regia spectacolului. Contextul nu era unul fast. Cu un an înainte, piesa Mioara fusese primită cu o furibundă campanie de presă, în care nu era criticată piesa ca atare, ci mai mult i se plăteau poliţe gazetarului Camil Petrescu de către colegii de breaslă. Nici piesa Mitică Popescu nu s-a bucurat de prea multă apreciere în presă, la premieră, deşi publicul a aplaudat-o. Între 1935 şi 1944 nu s-a putut juca pentru că unul dintre personaje – Jean Goldenberg – era evreu, iar legile antisemite din perioada de guvernare antonesciană erau foarte dure. Abia montarea de la Teatrul Naţional din 1945 a avut un succes fulminant, dar atunci Camil Petrescu era deja un autor recunoscut şi respectat.
Alegerea textului pentru a fi montat în cadrul programului managerial numit Ecranul timpului: voci interbelice îi parţine domnului Paul Chiribuţă. Declaraţia sa din caietul program al spectacolului cuprinde motivaţia alegerii acestui text: „În coloanele prestigioasei reviste Rampa, din martie 1928, Eugen Lovinescu nota: «Producţia dramatică a domnului Camil Petrescu se afirmă astăzi sub forma comediei. Într-un cadru de situaţii amabile, se desprinde o realitate socială românească, o expresie imperativă a cetăţeanului citadinizat.»
Sigur că Mitică, cel impus în galeria personajelor marcante ale literaturii noastre de către Caragiale, şi cel evocat de Camil Petrescu sunt personaje diferite, acesta din urmă bucurându-se de calităţi care-i conferă o complexitate ce-i lipseşte celuilalt. George Călinescu îl caracteriza ca pe „un fanfaron de treabă”, reproşându-i autorului o intrigă subţire şi că Mitică se pierde printre alte personaje ale teatrului clasic.
Pentru mine, umanitatea şi umorul îngăduitor au fost principalele motive ale alegerii textului. Teatrul interbelic are pentru mine un farmec aparte. Mă aflu în situaţia descrisă de Gide într-o scriere autobiografică: «Rememorând trecutul, mă regăsesc în poziţia unuia care nu apreciază bine distanţele.» Trăiesc nostalgic cotidianul personajelor autorului, conştient fiind că am intervenit, totuşi, în spiritul cu care-şi abordează situaţiile. Sper ca haloul romantic, care planează asupra construcţiei spectacolului, să nu împiedice pe nimeni să vadă şi autenticitatea vieţii cotidiene de atunci.
Aş dori ca abordarea noastră să relanseze cariera teatrală a acestui ataşant personaj.”
PAUL CHIRIBUŢĂ este actor, regizor, formator de actori, cu o carieră de peste 50 de ani în teatrul românesc şi cel internaţional. Născut pe 6 decembrie 1949 la Buhuşi, a absolvit Liceul „Petru Rareş” din Piatra-Neamţ şi Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti, la clasa profesorului Ion Cojar, în 1972. A debutat în 1972 pe scena Teatrului Tineretului, fiind membru în trupa acestui teatru până în 1989.
A fost actor şi director artistic la Teatrul Bulandra în perioada 1993-1996, invitat de către directorul de atunci, Silviu Purcărete, să se alăture echipei manageriale.
Între 1997 şi 2008 a activat în Franţa ca profesor şi director pedagogic la Académie théâtrale de l’Union, Limoges, abordându-i-se titlul Chevalier de l’Ordre des Arts et des Lettres. Întors în ţară, urcă treptele academice în cadrul Universităţii de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti, unde îndeplineşte şi funcţia de decan în perioada 2013-2016.
Din 2016 are o colaborare constantă cu Teatrul Toma Caragiu Ploieşti, în calitate de actor şi regizor. În 2025 a fost invitat de către managerul Andrei Merchea să se alăture echipei de conducere a Teatrului Tineretului. În prezent este Directorul Festivalului de Teatru Piatra-Neamţ, şeful Serviciului Literar şi Artistic al Teatrului Tineretului şi conduce Şcoala de vară dedicată tinerilor actori, organizată de Teatrul Tineretului la propunerea sa, începând cu anul 2025.(…)
ANDRADA CHIRIAC a creat scenografia, fiind la a doua colaborare cu Teatrul Tineretului, după decorul şi costumele realizate la Orestia. Ilustraţia muzicală a fost realizată de OVIDIU AURSULESEI, compozitor şi inginer de sunet în echipa TT.
O distribuţie numeroasă, câteva roluri având dublă distribuţie, aduce pe scenă o întreagă lume interbelică, reconstituită cu grijă pentru detaliu: Andrei Merchea-Zapotoţki, Elena Popa / Nora Covali, Mircea Postelnicu, Rareş Pârlog, Tudor Ioan Aron, Victor Giurescu, Florin Hriţcu, Dan Grigoraş, Cătălina Eşanu, Corina Grigoraş, Maria Hibovschi / Ecaterina Hâţu, Adina Suciu Giurescu, Macrina Bârlădeanu / Ilinca Petra Meşter, Daniel Beşleagă, copiii: Vladimir Teodor Horciu / Matei Ştefan Ţuţuianu; figuraţie: Elena Corlade şi Lucian Damian.
● UN SPECTACOL AL DEBUTURILOR
Cu ocazia acestei premiere, debutează cei mai tineri membri ai trupei TT: Ilinca Petra Meşter şi Tudor Ioan Aron, care au fost remarcaţi de conducerea TT anul acesta la Gala Tânărului actor – HOP.
ILINCA PETRA MEŞTER a absolvit studiile de licenţă în 2021 şi pe cele de master în 2023, în cadrul Universităţii de Arte Târgu-Mureş. A debutat în spectacolul Clasa noastră, cu rolul Zocha pe scena Teatrului Naţional Târgu-Mureş – Compania Liviu Rebreanu, în 2022. A colaborat cu Teatrul Studio Târgu Mureş, Teatrul Masca Bucureşti, Reactor de Creaţie şi Experiment Cluj-Napoca şi Pivot Dance Theater Cluj-Napoca.
Până în prezent a interpretat rolurile: Ilinca – Pe metru pătrat de Ioana Toloargă, regia Robert Kocsis, Teatrul Naţional Cluj-Napoca, 2025; Femeia – Tema de vacanţă, regia Robert Kocsis, proiect independent, Castel Viu, 2024; Lolo – Memoriile unui Lolo de Alex Gorghe, regia Mark-Christopher Demeter (Rezidenţa Fresh Start), 2023; Zocha – Clasa noastră de Tadeusz Słobodzianek, regia Ştefan Roman, Teatrul Naţional Târgu Mureş, Compania Liviu Rebreanu, 2022. Colaborările sale în teatrul radiofonic înclud rolurile: Mama – heteroSălăjan de Răzvan Omotă, regia Robert Kocsis (Producţie AUZIT, 2025) – spectacol nominalizat la Premiile UNITER; Mama / Bufniţa – Broscoiul de Alex Gorghe, regia Robert Kocsis (Producţie AUZIT, 2024) – spectacol nominalizat la Premiile UNITER.
În acest an, la Gala Hop, a primit Premiul pentru prestanţă, rostire scenică şi expresie corporală, acordat de actriţa Dorina Lazăr.
Sonia şi Angela sunt primele roluri ale Ilincăi pe scena TT.
TUDOR IOAN ARON este cel mai tânăr membru al trupei noatre. A absolvit în acest an Facultatea de Teatru, secţia Actorie, la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” Bucureşti. Ca student, a interpretat rolurile: Gottlieb Biedermann – Biedermann şi incendiatorii după Max Frisch, regia Alexandra Ispas, la Teatrul Actorilor, 2026; Tat’ – Ahasverus, regia Vladimir Teca, FFtheater, 2026.
A obţinut următoarele distincţii: Premiul pentru cel mai bun actor în rol secundar (2026), decernat în cadrul Galei Absolvenţilor UNATC pentru interpretarea personajului Sir Toby din spectacolul de licenţă A douăsprezecea noapte, regizat de Ştefana Samfira; Menţiune pentru Cel mai bun actor (2025), obţinută la Festivalul Internaţional de Scurtmetraje Sea Wave Film Fest din Constanţa, pentru rolul Regizorul, în producţia studenţească Platonic Love, regia Davit Nalbandyan.
Este câştigător al preselecţiilor naţionale HOP (2026), fiind selectat în marea finală la Secţiunea Individual cu momentul său inspirat din „Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită” de Bertold Brecht.
Rolul Jean Goldenberg de pe scena TT este primul său rol ca actor profesionist.
● TT CĂLĂTOR!
Pe 3 noiembrie, spectacolul „Albastru” de Ionuț Vișan, în regia Andreei Vulpe, s-a jucat în cadrul celei de-a XI-a ediţii a Festivalului Internațional de Teatru Nou (FITN), dedicat dramaturgiei contemporane. Un spectactor ne-a scris pe pagina de Facebook a teatrului: „Am avut deosebita plăcere să văd în această seară, la Arad, spectacolul ALBASTRU, pus în scenă de Teatrul Tineretului Piatra-Neamţ, o adevărată întâlnire cu teatrul care emoţionează şi ajunge direct la suflet. O reprezentaţie de o sensibilitate aparte, cu momente de o intensitate şi o autenticitate greu de descris în cuvinte. Felicitări din toată inima celor trei actori, Cătălina Bălălău, Mircea Postelnicu şi tânărului Paul Darius Păduraru, pentru interpretările extraordinare! Aţi dat viaţă unei poveşti tulburătoare, cu o naturaleţe şi o profunzime care m-au impresionat enorm. Sunt spectacole care se încheie odată cu aplauzele şi spectacole care continuă să trăiască în sufletul spectatorului. ALBASTRU este unul dintre acele spectacole care nu se uită. Toată admiraţia, respectul şi recunoştinţa mea pentru actori şi pentru întreaga echipă artistică! Vă mulţumesc din suflet pentru această seară minunată, pentru emoţie, pentru talent şi pentru frumuseţea teatrului adevărat!”
Pe data de 19 noiembrie vom juca acelaşi spectacol, ALBASTRU, la Chişinău, în cadrul Festivalului Internaţional de Teatru Contemporan „Andrei Vartic”, organizat de Teatrul Alexie Mateevici.
● Domnul GHEORGHE BUNGHEZ la Aniversare – 90
Pe 26 octombrie, de ziua domniei sale am avut marea bucurie să-l celebrăm pe domnul Gheorghe Bunghez, unul dintre intelectualii reprezentativi ai judeţului Neamţ, căruia oraşul Piatra-Neamţ, dar şi întreg judeţul îi datorează iniţiative culturale de nivel naţional. Aş menţiona doar două, cele mai longevive: „Vacanţe muzicale” şi „Festivalul de Teatru pentru copii şi tineret”.
La împlinirea celor 90 de ani, echipa Teatrului Tineretului şi-a exprimat deplina recunoştinţă pentru contribuţia esenţială la prestigiul teatrului nostru. Implicat peste 20 de ani în proiectele Teatrului Tineretului, dintre care 5 ani ca Director al acestei instituţii, domnia sa reprezintă un model de excelenţă pentru întreaga echipă de azi a Teatrului Tineretului!
În perioada directoratului său au fost produse nu mai puţin de 35 de premiere, dintre care amintim doar „Dragonul” de Evgheni Svartz – spectacolul de debut al regizorului Victor Ioan Frunză, „Jucăria de vorbe”, regia Alexandru Dabija, „Piticul din grădina de vară”, regia Nicolae Scarlat, „Piaţeta” de Carlo Goldoni, regia Silviu Purcărete. După refuzul autorităţilor comuniste de a mai permite organizarea Festivalului de Teatru de la Piatra-Neamţ în contextul înfiinţării festivalului „Cântarea României” la nivel naţional, totuşi în 1981 se organizează, cu mari greutăţi, cea de-a şasea ediţie, la insistenţele directorului Gheorghe Bunghez, care aduce ca argument, menit să convingă factorii decizionali, faptul că în acel an se împlineau 20 de ani de la înfiinţarea Teatrului de Stat din Piatra-Neamţ.
Aplauze şi recunoştinţă!
Raluca NACLAD, consultant artistic














