În speranţa trăirilor emoţionale prilejuite de revederea locurilor pe unde şi-au purtat paşii odinioară Mihail Sadoveanu şi mai înainte Mihai Busuioc, într-o zi de martie, înarmată cu camera de filmat, am refăcut traseul Boiştea – Tg. Neamţ – Paşcani.
Efortul nu mi-a fost zadarnic, dar să vă povestesc:
Am lăsat în urmă satul unde cu 164 de ani în urmă vedea lumina zilei învăţătorul lui Mihail Sadoveanu, Domnu’ Trandafir. Am trecut din depresiunea Topoliţei în larga depresiune a Ozanei, ajungând la Tg. Neamţ. Lângă spitalul orăşenesc am revăzut vechea Şcoală Domnească, astăzi Muzeu de Istorie şi Etnografie populară.
Aici şi-a început Mihai Busuioc pregătirea profesională, alături de alţi importanţi oameni ai neamului românesc. Peste drum, faţă-n faţă, casa memorială Veronica Micle parcă ar supraveghea locul în care şi-au aprofundat studiile, alături de Creangă, Conta etc. şi Domnu’ Trandafir de mai târziu.
Am lăsat oraşul cu forfota lui zilnică şi pornind în aval pe valea Ozanei, m-am îndreptat spre Moţca, prin Codrii Paşcanilor, urmând să ajung în oraşul în care Mihai Busuioc a fost învăţător. Am poposit mai întâi la Grupul Şcolar „Mihai Busuioc” din Paşcani, unde doamna director, profesor Voinea Nadia şi profesor Petrovici Maria – director adjunct, nu numai că m-au primit cu căldură şi ospitalitate moldovenească, dar s-au oferit să-mi fie şi ghid în Vatra Paşcanilor.
Am pornit mai întâi să căutăm strada Mihai Busuioc, lesne de găsit, o uliţă pe care-n colţ se află casa de la numărul 147, o casă veche cu ceardac spre uliţa principală, unde a locuit Mihai Busuioc cât a fost învăţător în Vatra Paşcanilor şi unde şi-a găsit sfârşitul în anul 1912.
Placa, care se afla pe faţada principală, nu mai era. Am găsit doar numele străzii, pe o tăbliţă vopsită la culoarea gardului pe care fusese aşezată. În josul străzii o altă tăbliţă ne informa: Strada Busuioc Nr. 2.
Mai jos ne întâmpină o altă casă, oarecum renovată care, pe faţa de la stradă, pe plăcuţa de marmură, stă scris: „Aici s-a născut marele scriitor Mihail Sadoveanu, la 5 noiembrie 1880”. Era fosta casă a familiei Alexandru şi a Profirei Sadoveanu (fostă Ursachi). Fiind proprietate privată nu am intrat, dar am plecat spre cimitirul oraşului să descoperim locurile unde îşi dorm eroii noştri somnul de veci.
Ne-a întâmpinat o pădure de cruci tăcute, printre care cu greu am putut răzbate la mormântul părinţilor lui Sadoveanu. Pe o plăcuţă de bronz sub formă de inimă, stă scris: „Aici odihneşte Alex. Sadoveanu, 1834-1921, Profira soţie, 1861-1895, D-tru fiu, 1883-1888. Regrete eterne!”.
Material realizat cu sprijinul domnului profesor Marius NECHIFOR din comuna Petricani