Cândva a fost profesor cu facultate la zi, acum e pensionar respectabil, cu baston şi pălărie colonială, englezească. Cuvântul „pensionar” îl panichiază, prea vorbesc des actualii guvernanţi despre imposibilitatea… Îl cam deranjează bătrâneţea. Vorba poetului „vine-o vârstă, vine-o veste, vine-o vreme, vine-o vamă…”. Corasonul, colesterolul, trigliceridele, glicemia,… Ce mai tura-vura, îi este frică de domnii Alzheimer şi Parkinson. Fuge de ei, ca dracul de tămâie. Nu bea, nu fumează, se culcă odată cu găinile. S-a retras la marginea târgului Piatra, la umbră, linişte şi verdeaţă. Şi-a cumpărat o bucată de pământ şi o vacă de rasă de la Bicazu Ardelean. Fiţi liniştiţi, nu-i UDEMER-istă. Dimineaţa, cum se crăpa de ziuă, ex-profesorul nostru, cu vaca de lanţ, caută un loc cu iarba mai răsărită.
Cam greu pe seceta asta ticăloasă. Priponeşte bine vita şi apoi se duce la cărţile lui. Când Florica începe să ragă înseamnă că ori a terminat de păscut iarba, ori îi este sete.
Cum „sună” povestea Domnului cu vaca? A copilărit într-o mahala pitorească, Precista. A avut casă pe pământ, direct sub cer, la curte, cu pod, coteţ, sobă, acoperiş… Şcoala a început-o în mahala într-o clădire impunătoare cu ziduri groase. Directorul şcolii se numea Baciu Aurel iar învăţătorul din clasa întâi, Purice. Nu Puric, ca artistul care ne tot vizitează municipiul. În primul an de şcoală a scris pe o plăcuţă neagră, de ardezie, încadrată într-un chenar de lemn. Scria cu un creion de plumb şi ştergea totul cu un burete ud. A început cu vocalele A, E, I, O, U- „măgăruşul eşti chiar tu”. Cum se face că Dom’ profesor a ajuns să pască vaca pe suhat? Probabil n-a fost prea silitor sau poate reprezentanţii sistemului politic se răzbună pentru că au fost alfabetizaţi.
Dumitru RUSU