Cartea teologului nemţean Mihai Floroaia Inchiziţia între mit şi realitate a apărut de curând la Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca şi a fost lansată în recentul Târg de Carte LIBRIS de la Piatra-Neamţ. Cunoscut drept un vechi colaborator al revistei Apostolul, Mihai Floroaia este autorul mai multor lucrări, studii şi articole de specialitate şi de management educaţional apărute în perioada 1998-2016.
Cartea de faţă constituie aprofundarea cercetării sale din perioada doctorală desfăşurată la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca (2002-2010), interval în care a avut posibilitatea de a face studii şi la două vestite universităţi apusene: cea de la Fribourg (Elveţia) şi cea din Louvain-la-Neuve (Belgia), unde a aflat documente de mare importanţă pentru subiectul în cauză.
După cum însuşi mărturiseşte în Introducere, autorul a fost atras de tema aceasta deoarece Inchiziţia „este un subiect impresionant, controversat şi interpretat într-o varietate de forme atât din punct de vedere istoric cât şi teologic. Alegerea temei a fost motivată şi de faptul că, în toate cursurile, manualele, volumele de Istorie Bisericească Universală, acest subiect este prezentat sumar şi de cele mai multe ori cu un mare grad de subiectivitate”. În aceste condiţii, apariţia unei astfel de lucrări umple un gol deosebit în literatura noastră de specialitate.
Cartea abordează contextul istorico-politic şi religios în care a apărut fenomenul inchizitorial, modul de organizare şi funcţionare al Inchiziţiei şi evoluţia acesteia în ţări europene (Franţa, Italia, Spania, spaţiul german), dar şi în state din America Latină (Mexic, Peru, Venezuela).
Sunt disecate însă şi procese celebre din Franţa (Procesul Templierilor şi al Ioanei d’Arc), din Italia (Giordano Bruno, Galileo Galilei şi Tommaso Campanella), se insistă asupra personalităţii cunoscutului inchizitor Thomas de Torquemada, dar şi asupra unor teologi care au căzut victime aceleiaşi Inchiziţii: Sfânta Tereza de Avila şi Sfântul Ioan al Crucii. În ultimul capitol este prezentată o evaluare a fenomenului inchizitorial, mai exact ecourile avute de acesta în perioadele modernă şi contemporană.
Cercetând etapele Inchiziţiei, autorul menţionează faptul că „prin ţelurile urmărite şi prin mijloacele utilizate, această instituţie a cunoscut de-a lungul timpului trei forme principale, cu structuri şi caracteristici specifice: Inchiziţia medievală, Inchiziţia spaniolă şi Inchiziţia romană. De-a lungul timpului, această manifestare a fanatismului va pricinui o mulţime de jertfe, până când Napoleon va aboli tribunalele inchizitoriale şi Sfântul Oficiu, la 2 iulie 1809, pentru a dispărea după anul 1834. Aşadar, această instituţie a avut o viaţă lungă, cu rezultate dintre cele mai contradictorii.
E de remarcat faptul că profesorul Mihai Floroaia nu a abordat istoria bisericească (în special a Bisericii Romano-Catolice) ca pe o realitate separată de istoria universală, realităţile istoriei Bisericii fiind încadrate organic în marile evenimente ale istoriei universale.
În final putem afirma că Inchiziţia între mit şi realitate se prezintă ca o carte unitară, bine articulată, cu o argumentare clară, logică şi coerentă, punctând, acolo unde era necesar, chestiunile specifice fiecărui stat în parte. Este un fapt ce relevă imaginea unui cercetător deja format şi bine pregătit pentru confruntarea cu viitorul.
Mircea ZAHARIA