Ne-a parvenit de curând la redacţie un volum de versuri (Poezii alambicate / Ion H. Ciobanu, – Piatra-Neamţ, ed. Cetatea Doamnei, 2016). Autorul se prezintă într-o Scurtă motivaţie, pe care o cităm integral pentru sinceritate, savoarea stilului şi avizarea cititorilor: „Poezioarele pe care le-am scris mi le-am dorit să fie scrise într-un mod mai aparte, fără a respecta chiar întrutotul şablonul clasic, dar totuşi ca ele să exprime ceva care să atragă atenţia cititorului.
Celor cărora le sunt total necunoscut pot să le spun că am mai scris două cărţi de proză:
Una referitoare la „Plutăritul pe Bistriţa”, lansată „la apă”, cum se spune, în anul 2004, carte cu un caracter cu totul inedit pentru acea perioadă.
A doua carte priveşte ECOLOGIA, această ştiinţă pe care noi o ignorăm pe zi ce trece, fără să realizăm problemele grave care ne vor paşte, carte scrisă în anul 2007.
Prima carte a fost un pic criticată de unii, pe motiv că nu a avut un „istoric” mai profund, iar de alţii că nu le-am înserat numele rudelor care la vremea lor au fost plutaşi.
Actuala carte cuprinde peste 100 de poezioare, unele mai ritmate şi rimate, altele mai puţin, cu referire la aspectele vieţii noastre post-decembriste, clasificate după conţinut în: ecologice, economice, educative, diverse, politice şi sociale. Ca să fi scris mai mult nu avea rost, căci şi aşa lumea noastră de azi nu se prea omoară cetind. Cu tot respectul, I. H. Ciobanu”.
Prima observaţie ar fi că, dacă nu cumva e o greşeală de tipar, acel cetind din finalul textului îl salvează de toată proza pe care o conţine. A doua se referă la faptul că autorul este un bărbat curajos: deşi ştie că lumea noastră de azi nu se prea omoară cetind, el scrie cercetând relele lumii, pe care le comentează şi le sancţionează în numele moralei, înţelepciunii şi bunului-simţ românesc. Nu-i nevoie să enumer teme şi motive literare, simpla citare a titlurilor unor poezii ne poate da o imagine destul de precisă a lumii – materiale şi spirituale – imaginată de autor: La mulţi ani, români, Românaşului nu-i mai place, Dulce Românie, Românul şi cuvântul, Ce am fost şi ce-am ajuns, Ce-ar mai trebui făcut, Români, treziţi-vă odată, De ce ne sluţim limba, Despre şcoală, Românul s-a născut poet, Tot cetind şi recitind, Rolul poeziei, Scrisul ca o mângâiere, Poezii alambicate…
Trebuie menţionat obligatoriu faptul că forţa poeziei lui Ion H. Ciobanu stă mai mult în forţa ideilor decât în perfecţiunea formei, o preocupare eludată cu bună ştiinţă declarată. Cum volumul nu are nominalizat un redactor de carte, putem imputa editorului greşelile de tipar existente, cât şi proasta tehnoredactare a textului turnat cu furca în pagină. E o neglijenţă pe care o editură serioasă nu şi-o permite.
Mircea ZAHARIA