România se apropie de centenarul celui mai important an al istoriei ei: 1918. Demn de remarcat că s-a înţeles acest fapt de la nivel înalt şi până la cel judeţean (cel puţin asta înţelegem din adresele ce vin de la Bucureşti şi apoi de la judeţ) şi rămâne de văzut cum va fi el „implementat” la nivel local şi cum autorităţile locale vor răspunde directivelor judeţene. Sperăm că electoralul nu-şi va face loc în cadrul acestor manifestări.
Un rol important ar trebui să-l aibă profesorii de istorie din fiecare localitate, care, cu siguranţă, au realizat articole sau studii de istorie locală, unii dintre ei chiar autori de monografii, unele dintre ele de mare valoare. „Marele Război” şi „Marea Unire” ar trebui să fie capitole importante în aceste monografii şi dacă nu, să se facă demersuri în acest sens. De altfel, Asociaţia Profesorilor de Istorie din Neamţ a început acţiunile în acest sens desfăşurând un proiect dedicat primului război mondial în judeţul Neamţ şi s-au realizat 30 de studii excelente cuprinse într-un volum, dar Neamţul are mai bine de 70 de localităţi şi fiecare ar trebui să aibă studiul său dedicat acestor evenimente cruciale pentru istoria acestui neam. Proiectul şi conferinţa ţinute în sala mare a Consiliului Judeţean, au fost o lecţie pe care profesorii de istorie au predat-o: patriotismul nu este desuet şi învechit, ci primordial pentru fiecare naţie, iar identitatea reprezintă căpătâiul dezvoltării ei. Din iunie 2017, atunci când proiectul a fost lansat, în satele şi oraşele judeţului, profesorii şi elevii au început munca de cercetare, de intervievare, de studiu al bibliotecilor şi arhivelor sau de fotografiere. S-au născut articole şi studii, după pricepere şi putere, dar cu acelaşi mare entuziasm. Astfel am putut fi martori şi la lansarea volumului colectiv de istorie locală: „Neamţul în războiul de întregire naţională – memorie şi istorie”, ediţie îngrijită de echipa de proiect, pe baza articolelor de cercetare a istoriei locale şi care a avut 287 de pagini în format academic, cu o bogată iconografie, fotografii de epocă şi actuale. Manifestarea a fost completată de lansarea volumului „Jurnal de război 1916-1919. Sergent Dumitru Platon”, ediţie îngrijită de prof.dr. Mihai Lostun.
Se urmăreşte un parteneriat cu profesorii de istorie din Basarabia, elevi basarabeni urmând să vină în ospeţie în judeţul Neamţ, să desfăşoare mai multe activităţi de omagiere a Marii Uniri. Profesorul Liviu Rusu, preşedinte al Asociaţiei Învăţătorilor, anunţa sprijinul său pentru continuarea acestui proiect şi evidenţia dorinţa sa pentru anul viitor: să salute şi să fie salutat de elevii săi într-un singur fel: „Trăiască România Mare!”.
Cercetarea istorică va continua şi prima zi de iarnă 2018 va fi întâmpinată de o nouă carte prin care se va arăta că Neamţul a avut un rol însemnat în marea istorie a primului război mondial. Căci Neamţul a cunoscut în perioada 1916-1918 tot ceea ce înseamnă războiul, cu toate ororile sale, cu fronturi, bejenii, rechiziţii, case şi gospodării distruse, taţi şi fraţi care nu s-au mai întors acasă. Însă la 1 decembrie 1918 se făcea România Mare, iar satele din munţii Neamţului nu mai erau la hotare, ci în mijloc de ţară, la fel şi Ceahlăul, un munte sfânt al românilor, iar locuitorii nu mai treceau de o parte şi de alta prin „vama ursului”, ci pe drumurile pietruite din trecători. În România Mare, Ferdinand I Întregitorul s-a ţinut de cuvântul dat soldatului-ţăran în tranşeele de la Mărăşeşti: a făcut reforma agrară şi electorală. Războiul lăsase în urma sa suferinţă şi lipsuri, dar românii îşi vedeau împlinit visul de veacuri – unirea – şi, mai mult, aveau un pământ al lor care să-l muncească şi să-l apere. Cei mai mulţi dintre noi, de prin sate, am moştenit pământul primit atunci. După toate cele spuse considerăm că sunt multe de sărbătorit şi poate că noi nemţenii şi noi românii poate vom trece peste toate care ne despart şi ne vom bucura împreună.
Daniel DIEACONU