Ioan Cârţu, un muzician uitat
Între profesorii de la Seminarul Teologic din Mânăstirea Neamţ a fost şi Ioan Cârţu, născut la 7 decembrie 1820 în localitatea Băseşti, judeţul Vaslui, numit la Neamţ la 9 noiembrie 1859. Studiase muzica la Paris şi era invitat să reorganizeze activitatea corală urmând a se face un cor de muzică vocală la Mânăstirea Neamţ. Privind activitatea lui Ioan Cârţu, V.A. Urechia aprecia că ar merita să nu fie uitat de istoricii artei muzicale (Florin Faifer, în Convorbiri literare, nr. 9/2015, p. 119).
Se urmărea reluarea cântărilor corale din vremea stareţului Paisie şi introducerea cântării religioase armonice în limba română, corul de la Neamţ urmând a fi un model. De altfel, Ioan Cârţu nu a activat numai la Neamţ, ci şi în mănăstirile vecine Agapia şi Văratec unde a înfiinţat câte două clase în care, mai întâi se învăţa notaţia.
Ioan Cârţu a fost şi compozitor. La Neamţ el a compus Liturghia Sfântului Ioan Crisostomul pe trei voci bărbăteşti şi o altă lucrare dedicată doamnei Elena Cuza. A publicat şi o Culegere de marşuri şi alte cântări pentru uzul şcolarilor din clasele primare.
Opunându-se muzicii promovate de Ioan Cârţu în aprilie 1860, mitropolitul Meletie trimitea spre Mânăstirea Neamţ adresa nr. 414 din care spicuim: …un profesor care să dea lecţii de muzică vocală şi fiindcă o asemenea măsură este împotriva sfintelor canoane, de aceea punem neblagoslovenie şi oprim de a se împărtăşi pe oricare dintre părinţii sobornici sau dintre petrecători… care ar cuteza a se ademeni la o cântare nerecunoscută de sfintele predanii şi canoane.
Se pare că la mijloc era o intervenţie a Patriarhiei din Constantinopol supărată pe secularizarea averilor mânăstireşti, act prin care pierdea însemnate surse de venituri.
În aceste condiţii Ioan Cârţu părăseşte Neamţul, dar în locul său a rămas Glicherie Buşilă care a urmat în şcoala me scria Ioan Cârţu îmi cunoaşte şi principiile şi metoda şi care sub directele mele povăţuiri va putea să răspundă cu succes la chemarea sa. Lui Glicherie Buşilă i se alătură Doroteiu Iordachiu cel care păstra manuscrisele muzicale şi împreună cu alţi corişti au dus mai departe munca începută de Ioan Cârţu. Până la urmă a învins frumoasa muzică vocală armonică în bisericile din întreaga Românie, cântare care bucură şi azi inimile credincioşilor prezenţi la slujbe.
Un bogat şi documentat studiu asupra evoluţiei muzicii corale religioase, cu referiri la activitatea muzicală din Mânăstirea Neamţ datorăm profesorului dr. Vasile Vasile, studiu publicat în revista Teologie şi Viaţă nr. 11 – 12 din 1994.
Ioan Cârţu a murit la Bucureşti în anul 1875, luna martie, cum găsim consemnat în lucrarea lui Iosif Sava, Istoria muzicii universale în date publicat în 1983 la Bucureşti, pag. 246.
N. FLORIAN