Leonard ROTARU
Profesor
Despre dumneavoastră, domnule învăţător, s-au spus multe./ Vrute şi nevrute./ Uneori frumos, alteori duios, câteodată, pe nedrept, scandalos. //
Aţi fost de multe ori uitat. /Uneori invidiat. /Noi am înţeles că sunteţi actor, nu element de decor! /Stânjenit de istorie, aţi păşit, ani de-a rândul, pe neobservate,/şi, pe bună dreptate, aţi câştigat şi celebritate. //
Aţi promovat cu insistenţă dialogul. /Vi s-a răspuns de multe ori cu monologul./ Puţini, şi aceia fără de putere, /v-au cercetat din când în când câte-o durere…//
În clasă vă simţiţi uimitor, domnule învăţător! /Uneori vă mai doare o mână, un picior, de multe ori un gând, / dar copiii nu v-au văzut niciodată plângând! //
Păreţi îngrijorat şi revoltat de avalanşa vulgarului şi a obscenului/ şi vă învinovăţiţi că nu puteţi opri emisiuni televizate,/ de proastă calitate.//
Domnule învăţător, idei şi simţiri aţi revărsat mereu peste sufletul meu./ Mi-aţi cultivat speranţa, mi-aţi oferit povaţă,/ cu eleganţă şi toleranţă, ca să păşesc uşor în viaţă. //
Domnule învăţător, eu, discipol stăruitor, / vă păstrez iubire şi vie amintire! /Al dumneavoastră, cel de altădată şcolaru’, /Leonard ROTARU (Apostolul, nr. 128, iun., 2010)