Piazzolla Tango Night
O ocazie excelentă de întâlnire a publicului meloman nemţean cu muzica de calitate a fost deschiderea stagiunii artistice, care a avut loc vineri, 25 octombrie, la ora 18, în Sala „Cristian Misievici” a Extensiei Piatra-Neamţ a Academiei Naţionale de Muzică „Gheorghe Dima”, Cluj-Napoca.
Cum am mai spus şi zilele trecute, accesul la cultură este la locul meritat datorită unor colaboratori, unor prieteni, fie că este vorba despre profesori, şcoli, academii sau alte instituţii, care au înţeles cât de necesar este să cooperăm pentru binele comunităţii noastre, pentru răspândirea frumosului. Mulţumesc publicului deoarece succesul fiecărui spectacol este dat şi de sprijinul oferit de acesta şi mulţumesc artiştilor pentru amabilitatea de a răspunde invitaţiei noastre – a declarat la debutul evenimentului Carmen-Elena Năstasă, managerul Centrului pentru Cultură şi Artă „Carmen Saeculare”.
Protagoniştii au fost Irina Indrei la pian şi Robert Indrei la bandoneon, care au oferit o seară de tango Piazzolla (şi nu numai), electrizând publicul cu ritmuri temperamentale sau cucerindu-l cu sonorităţi nostalgice şi sentimentale.
Spectacolul a debutat cu o serie de patru piese compuse de Astor Piazzolla. Cu multă naturaleţe şi distincţie, Irina Indrei a rostit în debutul tangourilor câteva cuvinte de prezentare, pentru a ne ajuta să tălmăcim sensurile muzicale şi să ne apropiem mai mult de artă. Astfel, am înţeles, de exemplu, de ce Adios Nonino, dedicată tatălui compozitorului, care a murit în urma unui accident de bicicletă, are o introducere sfâşietoare, pentru a continua într-o modalitate înduioşătoare.
În afara de celebrul Piazzolla, Irina şi Robert Indrei ne-au introdus şi în lumea altor compozitori: Angel Villoldo (1861-1919) – cu veselul şi voluptosul tango El Choclo, Hugo Diaz (1927-1977) – cu Milonga para una Armonica, compusă iniţial pentru muzicuţă, Pedro Laurenz (1902-1972) – care a oferit capodopera mult gustată de public Milonga de mis Amores, Gerardo Matos Rodriguez (1897-1948) – cu nemuritoarea La Cumparsita şi Juan d’Arienzo (1900-1976) – cu binecunoscutul Loca ce vine din epoca de aur a tangoului, compus pentru serile de dans din jurul anului 1940. Din repertoriul lui Piazzolla (1921-1992) am mai ascultat Milonga in Re şi Suite Lumiere, Chiquilin de Bachin dar mai ales piesa de final, îndelung aplaudată, Libertango – sinteză a ceea ce vrea să reprezinte acest gen muzical, adică o mare libertate de expresie, dublată de scântei de imaginaţie şi creativitate.
Ne-am despărţit de cei doi artişti pe ritmurile tangoului compus de Carlos Gardel – Por una Cabeza, pe care oaspeţii noştri ne-au făcut o demonstaţie de dans profesionist.
Iată deci un început promiţător pentru o stagiune pe care o dorim bogată în evenimente de excepţie, care să ne confirme că nouă, celor care obişnuim să ne apropiem de frumos într-un mod aparte, ni se vor oferi toate motivele să ne declarăm mulţumiţi.
Gianina BURUIANĂ