• Interviu cu profesorul Lucian Gogu-Craiu
– În calitate de profesor de pictură, de ce consideraţi că artele plastice trebuie să facă parte din spectrul educativ al elevilor?
– Artele fac parte din lumea în care trăim, reprezentând expresii pentru fiecare sentiment şi emoţie, de la disperare la iubire. Picturile, de la autoportretele lui Rembrandt la „Guernica” lui Picasso şi „Floarea-soarelui” a lui Van Gogh, au devenit expresii universale ale unor emoţii complexe. Operele mari de artă reprezintă o limbă comună prin care percepem lumea noastră.
Din aceste motive consider că cel puţin o educaţie bună oferă tinerilor o apreciere a importanţei artelor: un sentiment legat de motivul pentru care contează, de unde provin, modul în care se potrivesc împreună, de ce pot fi surse de înţelegere şi ce informaţii suplimentare pot obţine dacă le studiază. Rolul meu este să transmit înţelepciunea generaţiilor, să-i învăţ pe copii despre lume aşa cum este, pentru că este imposibil să evolueze în viitor dacă oamenii nu se vor baza pe cunoştinţele asimilate de-a lungul secolelor de experienţă umană.
Cursurile din cadrul atelierului de pictură induc şi o conştientizare culturală. Spre exemplu, copiii învaţă cum trăim într-o societate, care este din ce în ce mai diversă, în care imaginile oferite de către diferitele grupuri din mass-media pot prezenta, de asemenea, mesaje mixte. Copiii trebuie să recunoască alegerile făcute de mine, în calitate de artist, în portretizarea unui subiect care îi ajută să înţeleagă că ceea ce văd poate fi o interpretare a realităţii. Încurajez elevii să se exprime liber şi să îşi asume riscuri în creaţia lor, să dezvolte un sentiment de inovare, care va fi important în viaţa de adult.
– V-aţi aplecat şi asupra copiilor cu cerinţe educaţionale speciale. Cum aţi reuşit să interveniţi prin artă asupra lor şi cu ce rezultate?
– Terapia artistică poate fi o modalitate eficientă de a dezvolta copiii şi de a ne conecta cu emoţiile lor. La unii copii cu autism s-a descoperit că desenul îi poate ajuta să-şi exprime sentimentele având dificultăţi în a se exprima altfel. În mod similar, copiii care s-au confruntat cu orori, cum ar fi războiul, pot întâmpina dificultăţi în a vorbi despre ceea ce au experimentat în mod direct.
În cadrul Cercului de Pictură am combinat educaţia în domeniul artei cu educaţia specială, pentru copiii cu aceste nevoi, contribuind la dezvoltarea cognitivului şi a afectivităţii. Aceştia vin de multe ori inhibaţi, interiorizaţi, iar după ora de curs devin mai entuziasmaţi şi relaxaţi. Consider că, din experienţele cursurilor predate copiilor, arta şi educaţia specială merg mână în mână şi am demonstrat că ea face ca elevii să fie motivaţi, entuziaşti şi, în unele cazuri, chiar să promoveze învăţarea în alte domenii.
Există tehnici pe care le pot aplica ajutându-i pe aceşti copii să-şi controleze şi gestioneze emoţiile.
Încerc să creez un curs care să fie distractiv. Dau foarte multe exemple şi dacă fac o lecţie despre un animal, de exemplu, desenez mai multe – unele realiste, unele hazlii şi altele animate. În procesul de a desena pe tablă, întotdeauna, voit, distorsionez. Copiii mereu râd de „greşelile” mele, detensionând atmosfera, dar apoi le arăt cum transform greşelile într-un desen corect, explicându-le că în pictură, de fapt nu există greşeală. Ceea ce lor li se pare incorect sau urât, cu puţină răbdare sau imaginaţie, se poate transforma într-o capodoperă. Pentru a explica acest lucru cât mai convingător, le povestesc despre metamorfoza coconului, care parcurgând mai multe etape se transformă într-un fluture magnific.
– Încercaţi să faceţi o scurtă rememorare a personalităţii bunicii dvs…
– „Sunt bucuroasă că am putut traversa istoria dramatică a vremurilor şi să ajung cu o parte din idealul meu împlinit. Numai speranţa mi-a dat tonusul de viaţă. La apusul vieţii, pot să fiu mândră că trăiesc înconjurată de ceea ce-mi este drag, copiii mei şi rezultatul pasiunii pentru artă, cărora le-am închinat viaţa”– spunea maestra Tereza Gogu, bunica mea. De la ea am învăţat totul, eu copilărind în atelierul ei. Practic, acolo am luat contact prima dată cu materialele de pictură, culorile… pentru mine aceasta însemnând un „primal scream” în artă.
Opera de artă a bunicii mele, artista Tereza Gogu, este născută din tendinţa de a crea forme şi expresii purtătoare de duh, împrumutând parcă naturii propriul său suflet. Linia nu mai redă un contur real, ci devine simbolul unei mişcări, traiectoria unui gest – cel de a trăi. Pentru mine ea trăieşte în tot ceea ce realizez.
– Cum se tălmăceşte pentru dvs. profesia de dascăl?
– Sunt mulţi profesori, dar puţini dintre ei sunt şi pedagogi. Dacă nu realizezi această profesie din suflet, cu drag, nu vei avea niciodată satisfacţia muncii. Contribuţia mea consider că este să creez un mediu artistic şi constructiv, atât în cadrul atelierului de pictură, cât şi în activităţile desfăşurate în afara lui. Astfel, copilul dezvoltă valori şi atitudini pozitive faţă de mediul înconjurător şi societate, o toleranţă faţă de lucrurile şi fiinţele cu mai puţină valoare sau înţelegere. El capătă un respect pentru valorile morale şi artistice, atât la nivel naţional cât şi internaţional, externalizând o conduită morală profundă, care înlesneşte dezvoltarea interpersonală.
Deşi unii ar putea considera educaţia artistică un lux, activităţile creative simple sunt unele dintre pietrele de temelie ale dezvoltării copilului. A învăţa să creeze şi să aprecieze estetica vizuală poate fi important pentru dezvoltarea următoarei generaţii, prin crearea unui spaţiu în care ei să poată învăţa despre unele dintre cele mai mari realizări artistice din trecut, bucurându-se de propriile lor experimente artistice şi dezvoltându-şi simţul estetic necesar în orice domeniu de activitate.
– Printre preocupările dvs. se află şi ilustrarea de carte. Cum aţi ajuns la această formă de manifestare artistică? Ce conţine ea inedit?
– Despre realizările mele în legătură cu grafica de carte nu sunt foarte multe de spus… am venit în ajutorul unor dragi scriitori, pentru că mi-au plăcut scrierile lor, fără nici un fel de recompensă. Cât despre inedit… pentru mine orice desen de copertă sau de capitol a fost ca şi cum aş fi făcut un tablou. Pe multe din ele chiar le-am înrămat, dăruindu-le scriitorilor sau iubitorilor de cărţi.
– Realizaţi şi pictură murală…
– Pictura murală a fost la început ca un experiment. Apoi, am luat-o în serios. Mi-am dat seama că îmi pot extinde ideile şi creaţia şi la un nivel macro. Dar cel mai mult am continuat datorită faptului că mi-a plăcut să văd cât mai multă lume cum se bucură de artă. Copiii vin mai cu drag la creşele şi grădiniţele unde am realizat atât picturi din istoria desenelor animate, precum şi desene educative. Am lucrat şi pe şantiere, în echipele de pictură bisericească, tot ca experiment, dar şi pentru a-mi întregi orizontul în artele plastice.
– Dacă ar fi să vă gândiţi la nenumăratele expoziţii colective şi personale, care este amintirea cea mai pregnantă în momentul de faţă?
– Am participat la numeroase expoziţii, atât în ţară, cât şi în străinătate. Deşi publicul de la noi nu e pregătit, nu acceptă sau acceptă cu greu elementele noi, moderne, în arta plastică, totuşi am încercat să introduc în expoziţii, mai ales în cele de grup, câte o creaţie nonconformistă, fapt pentru care am fost amendat de criticul de artă, sărind peste lucrarea mea în expozeul dumnealui. Dar nu m-am supărat, acesta este nivelul la noi şi sunt împăcat cu asta. Amintirea cea mai pregnantă în momentul de faţă este Broken Glass – expoziţia pe care am considerat-o cea mai reprezentativă, unde lucrările au amprenta definitorie a creaţiei mele.
– Vorbiţi-ne despre Asociaţia Social Culturală „Gogu Craiu”.
– ASC „Gogu Craiu” desfăşoară activităţi educative, cultural artistice şi de creaţie, destinate tuturor copiilor cu vârste cuprinse între 5 şi 18 ani. Componenta educaţională primează şi este susţinută prin activităţile Şcolii de Artă „Gogu Craiu”, unde micii învăţăcei parcurg toate etapele artei, de la cea primitivă până la arta modernă. Şcoala de Artă reprezinta un centru de educaţie extraşcolară pentru copiii din localitate şi judeţ. Se înţelege că acesta trebuie să se impună în viaţa comunităţii ca centru de atracţie şi opţiune pentru elevi, ca spaţiu educativ atractiv şi efervescent, ca alternativă educaţională complementară activităţii şcolare.
Pe lângă activităţile Şcolii de Artă, Asociaţia organizeaza cursuri şi excursii tematice, precum şi tabere, unde distracţia se îmbină cu educaţia. Vrem să dezvoltăm spiritul competitiv, munca în echipă şi petrecerea timpului liber în mod util. Exemple de excursii tematice: „Incursiune în lumea lui Dali”, „Picasso prin ochii copiilor” (ambele la Castelul Cantacuzino – Buşteni), excursie culturală Bacău, tabăra de creaţie naţională „Micul Picasso” – Oglinzi (10 ediţii), tabăra de creaţie naţională „Munţii Bucegi în maniera lui Van Gogh” (6 ediţii).
În istoricul Asociaţiei, pe lângă proiectele artistice şi culturale, s-au desfăşurat şi proiecte sociale, de care au beneficiat 60 de copii nevoiaşi (11 orfani), şi în care au fost implicate 8 şcoli din judeţ (Proiectul „Copii pentru copii”). Asociaţia îşi propune îmbunătăţirea condiţiilor de trai prin educarea estetică şi culturală a celor mai tineri cetăţeni.
A consemnat Gianina BURUIANĂ