Rijksmuseum din Amsterdam (în traducere Muzeul Regal) se remarcă prin faptul că are în posesie o mare colecţie de picturi din secolul de aur olandez, precum şi una dintre cele mai mari şi valoroase biblioteci publice de cercetare a istoriei artei din Europa. Colecţia de tablouri îşi are începuturile în anul 1800 la Haga, sub denumirea de Galeria Naţională de Artă, dar în 1808 a fost mutată la Amsterdam, din ordinul regelui Louis Napoleon, fratele lui Napoleon Bonaparte. Din 1885 muzeul se află în actuala clădire – proiectată de arhitectul olandez Pierre Cuypers – care îmbină elementele stilului gotic cu cel renascentist, fiind bogat decorată cu motive care fac referire la istoria artelor Ţărilor de Jos.
Până acum vedeta muzeului a fost celebrul „Rond de noapte” al lui Rembrandt, – un portret de grup cu o abundenţă de indicii ascunse şi mesaje codate – pentru care organizatorii muzeului au alocat o galerie specială. Dar iată că în anul 2023, pentru prima dată în istoria sa, Rijksmuseum oferă iubitorilor de artă din întreaga lume o surpriză de proporţii, prin faptul că în perioada 10 februarie – 4 iunie, pune la dispoziţia publicului o colecţie cuprinzând 28 de tablouri ale pictorului olandez Johannes Vermeer, supranumit maestrul din Delft sau sfinxul din Delft, pentru că a fost o personalitate enigmatică, fiecare operă a lui fiind considerată un miracol.
În primul rând trebuie să remarcăm că este absolut apreciabilă generozitatea acestor muzee din New York, Washington, Berlin, Paris, Haga, Dresda etc, care au acceptat ca operele lui Vermeer să-şi părăsească instituţiile şi să călătorească la Amsterdam, pentru această expoziţie specială. Acest fapt oferă o şansă – pe care o poţi avea prin dărnicia destinului o dată în viaţă – de a vedea atât de multe tablouri Vermeer împreună, adică de a te apropia cu adevărat de acesta.
Dar cine a fost de fapt Johannes Vermeer şi ce-l face atât de special şi de iubit?
A trăit în perioada 1632-1675 la Delft şi a pictat extrem de puţin. Se spune că între 40-50 de tablouri, aproximativ două pe an, ceea ce denotă faptul că era foarte bine plătit (trebuia să-şi întreţină familia numeroasă, el având 11 copii). La 21 de ani a fost primit în breasla pictorilor din Delft, care purta denumirea de Saint Luke, iar de câteva ori a fost şi şeful acesteia. A pictat evident în stilul baroc şi rămâne celebru mai ales pentru modul de folosire a luminii, care inundă interioarele sale întotdeauna din partea stângă şi care este atât de strălucitoare şi intensă încât eşti mereu uluit când îi priveşti picturile. Uitarea i-a acoperit opera timp de două secole, dar astăzi, raritatea picturilor, perfecţiunea şi misterul lor, atmosfera de intimitate considerată unică, faptul că surprinde momentul şi îl face atemporal – sunt calităţi care îl ridică pe Vermeer deasupra multor artişti şi explică în parte fascinaţia faţă de el.
Vermeer este un fel de regizor de film, pentru că el creează scene de film cu mult înainte ca acesta să fi fost inventat, prin modul în care încadrează imaginea şi prin faptul că se concentrează întotdeauna pe o singură acţiune. Spre exemplu, în cazul tabloului „Femeia în albastru citind o scrisoare” – pictorul se concencentrează exclusiv asupra acestei activităţi, iar noi, privitorii, suntem perfect incluşi, ca un fel de martori la această scenă personală. Ne face să ne punem întrebări: Ce se întâmplă? Ce citeşte femeia? Care este mesajul scrisorii? Cel mai adesea el ne invită în spaţiul picturii sale.
O evocare a lui Vermeer ar fi incompletă dacă nu ar face măcar o mică referire şi la enigmatica poveste din „Fata cu cercel de perlă”. Aici, pictorul o ilustrează probabil pe adolescenta Griet, în vârstă de 16 ani, care a devenit slujnică în casa lui, şi care l-a inspirat prin calmul şi senzualitatea ei. Ochii mari cu privirea aruncată într-o parte, gura întredeschisă într-un semi zâmbet, întreaga expresie a feţei – toate denotă gradul ridicat de intimitate care se dezvoltase între ea şi pictor.
Dacă nu veţi avea norocul să vizitaţi colecţia Vermeer de la Rijksmuseum, puteţi totuşi să vă îndulciţi cu celebrele picturi accesându-le pe internet, pentru că, chiar şi aşa, merită să intraţi în lumea lui împreună cu: „Lăptăreasa”, „Dantelăreasa”, „Femeia cu balanţa”, „Lecţia de muzică”, „Fata cu paharul de vin”, „Fata cu colierul de perle”, „Vedere din Delft”, „Geograful”, „Scenă galantă”, „Iisus la Marta şi Maria” etc.
Numele lui Johannes Vermeer este inevitabil legat de pitorescul şi cochetul oraş Delft, unde s-a născut şi a trăit întreaga sa viaţă. În centrul istoric al oraşului unde el vizita regulat breasla pictorilor Saint Luke – se află astăzi Centrul Vermeer. Vizitându-l vei avea o viziune mai exactă asupra vieţii lui, asupra muncii lui şi asupra tehnicilor de lucru din secolul XVII. Printre altele, aici se află în mărime naturală reproducerile tuturor celor 37 de tablouri cunoscute ale sale.
Sunt printre acei norocoşi care au avut şansa de a vedea şi colecţia de la Rijksmuseum şi Centrul Vermeer. În acesta din urmă m-a impresionat sala în care se află masa în jurul căreia se întâlneau pictorii din breaslă şi discutau despre ale lor. Eşti invitat să iei loc pe un scaun la acea masă şi să îţi laşi imaginaţia să zboare spre preocupările artistice ale Olandei secolului XVII. Am avut un sentiment de reţinere în a mă aşeza pe acel scaun, deoarece ştiu şi respect cu sfinţenie faptul că exponatele unui muzeu nu se ating. Dar ceea ce am simţit atunci, a fost o profundă conştientizare a faptului că am trăit ceva memorabil, a cărui importanţă nu o realizez încă, şi care mă va marca profund în viitoarele mele trăiri artistice.
Gianina BURUIANĂ