Starea de acuarelă. Simpozionul international de acuarelă „Iulia Hălăucescu”, Tarcău, 2021

Aflat la cea de-a treia ediţie, Simpozionul internaţional de acuarelă „Iulia Hălăucescu”, parte a Festivalului de arte frumoase „Iulia Hălăucescu”, -Tarcău 2021, s-a organizat în acest an în perioada 29 iunie -10 iulie la Pensiunea Fortuna din Straja-Tarcău, având ca organizator U.A.T. Comuna Tarcău în parteneriat cu Fundaţia Mircea Titus Romanescu din Bucureşti. Anul acesta au fost invitaţi artişti străini de renume, cum ar fi Teodor Buzu (Republica Cehă) şi Valeriu Jabinschi (Republica Moldova) care, alături de Lucia Juncu, Corneliu Drăgan Târgovişte, Mircea Titus Romanescu şi renumitul maestru al artei româneşti Corneliu Vasilescu, vor completa cu donaţiile lor colecţia de acuarelă contemporană din cadrul Muzeului de Artă „Iulia Hălăucescu” din Tarcău, muzeu unic în ţară, colecţie începută acum trei ani. Vernisajul expoziţiei cu lucrările artiştilor participanţi a avut loc la Pensiunea Fortuna, în data de 9 iulie 2021.

Evenimentul este repetat în fiecare an, începând din 2019 (ediţia I-a), şi se doreşte a fi una din acţiunile de reaşezare în plan cultural a zonei Tarcăului, apelând la artă şi la renumele „doamnei acuarelei româneşti” – Iulia Hălăucescu, originară de la Tarcău, unde se află şi muzeul de artă ce îi poartă numele, un veritabil muzeu al acuarelei, unic în ţară. Proiectul simpozionului a pornit de la un grup restrâns de persoane, printre care trebuie să menţionăm alături de membrii fondatori ai Fundaţiei noastre pe inimoasa doamnă Elena Dumitraşcu şi pe domnul viceprimar al comunei Tarcău, domnul ing. Mircea Nistor. Oameni de iniţiativă, acţiune şi credinţă, cărora li s-au alăturat an de an oameni de aceeaşi valoare, maeştri ai acuarelei din ţară şi din străinătate, care au adăugat valoarea plastică demersului început de noi. Acestui nucleu i s-au alăturat, an de an, managerii din industria turistică, care au pus la dispoziţie locaţiile simpozionului, unde turiştii au putut dialoga cu artiştii la lucru. Totdeauna am avut în planurile noastre şi copii, care să lucreze cu artiştii (în ediţia I-a am lucrat cu elevii şcolii din Tarcău). Ca rezultat, s-a creat un trinom: artă-turism-educaţie, o structură solidă care merită să fie susţinută şi dezvoltată.

Pentru 2022 avem în plan expoziţia cu lucrările simpozionului de acuarelă, donate de artişti, pe parcursul celor 4 ediţii, o expoziţie consistentă de acuarelă contemporană, ce se va deschide la Muzeul de Artă din Piatra-Neamţ. Participarea din acest an a fost una cu totul deosebită, un veritabil dialog deschis al tendinţelor în acuarelă din acest moment, din spaţiul central şi est european. Bucureşti, Timişoara, Chişinău, Harkov, Sankt Petersburg, Praga şi Tabor (Republica Cehă), Brera-Milano, Tallin (Estonia), un traseu al academiilor de artă parcurs, în parte, de protagoniştii noştri, care acum se centralizează la Tarcău. O adevărată confruntare a şcolilor şi personalităţilor, a tehnicilor de acuarelă, a amintirilor, sintetizate în expoziţia de grup finală. Trebuie remarcat, cu mândrie, că această sinteză culturală este realizată de artişti români, şi prin prezenţa lor activă la simpozioanele internaţionale sau cursurile predate de ei în străinătate.

De ce acuarela? Acuarela m-a ales pe mine! (…s-a spus în simpozion de către un artist.)

Iulia Hălăucescu mărturiseşte în prefaţa albumului ei: Găsind resurse inepuizabile în acuarelă, am făcut pentru această tehnică o pasiune şi, ca să vă fac o confesiune, o simt cea mai apropiată, pentru că vibrează poate cel mai intens cu temperamentul, cu sensibilitatea mea. („Iulia Hălăucescu”, autor Grigore Elisei, Editura Princeps, Iaşi, 2005).

Maestrul Corneliu Vasilescu spune că: Acuarela este ca somnul de după-amiază, lin, blând şi odihnitor („drag de lumină”- album de acuarelă Corneliu Vasilescu, Anemone Print Bucureşti, 2020).

Lucia Juncu a revenit la acuarelă pentru că acum are o clasă de copii la Şcoala de Arte şi Meserii din Piteşti pe care vrea să-i facă acuarelişti. „În şcoala clasică, la noi, 4 ani erau obligatoriu dedicaţi învăţării acuarelei, după care se trecea la ulei…”, spune Lucia Juncu. Tot ea spune mai departe, în interviul dat în cadrul Simpozionului, că acuarela este pentru ea şi un refugiu de ieşire: dintr-o stare a mea nu foarte bună,…, mă ajută să mă descarc în acuarelă.

Corneliu Drăgan Târgovişte, s-a dedicat acuarelei, fiind atras de tehnicile de lucru care solicită rapididate, gestualism, aceea comuniune specială cu starea în care te aduce acuarela. Acelaşi Corneliu Drăgan observa că acuarela are două calităţi: „ …este intuitivă şi gestuală…” şi că timpul de execuţie al acuarelei este mai scurt decât timpul de meditaţie alocat concepţiei compoziţionale.

 Acuarela pentru mine este o doamnă, fără pălărie, o doamnă capricioasă, care nu-i primeşte pe fiecare, trebuie să fii umil, gol şi trebuie să fii foarte sincer,… spune Teodor Buzu în interviul luat de către scriitorul Emil Nicolae în simpozion (v.youtube, Jurnal FM, Simpozionul internaţional de acuarelă „Iulia Hălăucescu” – Tarcău, 11.07.2021). Este foarte interesant că artiştii invitaţi au simţit încărcătura energetică a Tarcăului, dar şi a altor zone limitrofe vizitate (Barajul de la Bicaz, Cheile Bicazului, Piatra-Neamţ cu muzeele şi Curtea Domnească), tot atâtea motive care au iniţiat „starea de acuarelă” (termen inventat ad-hoc) şi au condus la realizarea lucrărilor din simpozion.

Despre această încărcare, „mă simt încărcat ca o albină” spune Teodor Buzu în interviul citat mai sus, ea constitue materialul necesar continuării şi aprofundării ideii, în atelierele de acasă. Valeriu Jabinschi denumeşte acuarelele sale „stări”, peisajul este memorat şi apoi redat. Tehnica sa de bază fiind uleiul, el recunoaşte că se relaxează în acuarelă. Fiind în tabără cu un grup de 24 de artişti acuarelişti din Rusia, plain-air, Valeriu Jabinschi rămâne impresionat de faptul că: „… atât de diversă era tratarea în acuarelă, pe aceeaşi hârtie…”. După cum mărturiseşte dl. conferenţiar Valeriu Jabinschi, succesul artiştilor din Republica Moldova vine şi de la Academia de Artă din Chişinău, relativ tânără (1984), care are la bază absolvenţi veniţi din St. Petersburg, Tallin, Harkov, Kiev, Riga, Moscova, iar programa a rămas în linii mari aceeaşi, păstrând elemente de bază ale educaţiei plastice, provenite de la vechea şcoală.

Referitor la modesta mea contribuţie în acuarelă din această sesiune, trebuie să remarc că în ultimele luni am făcut mai puţină acuarelă, şi acest lucru se răzbună. Mentorul meu, în ale acuarelei, maestrul Ştefan Hotnog chiar spunea că „strici un bloc de hârtie până să începi să-ţi intri în mână”. Interesant este că urmărind tehnica mea de lucru colegii au apreciat că există apropiere cu tehnica Hălăucescu, văzută la Muzeu şi bineînţeles nu ştiau ce puternică este încă influenţa lui Ştefan Hotnog, cu care am început acuarela. Mă bucur că a fost descoperită şi o influenţă locală, pentru că a existat un grup redutabil de acuarelişti nemţeni, de şcoală ieşeană, printre care şi cei doi menţionaţi mai sus (v. „Acuarela contemporană românească”, Valentin Ciucă, Editura Meridiane, 1988)

Am convenit până aici că acuarela este îmbrăţişată de toţi artiştii, face parte din bagajul educaţional de formare şi este practicată atât ca notaţie de stare cât şi ca tehnică în sine. Dorinţa grupului nostru de artişti, din cele trei ediţii ale Simpozionului este aceea de a continua demersul artistic început de maestra Iulia Hălăucescu spre a demonstra că acuarela nu este „cenuşăreasa” bună la toate, ci o tehnică de sine stătătoare, egală cu grafica sau pictura din punct de vedere al importanţei. Nu de multe ori s-a spus de către „amatorii” de artă că această tehnică realizează „o bucată de hârtie colorată” şi nu se poate compara cu o pânză pictată în ulei. Hârtia pe care se face acuarela profesionistă este din bumbac 100% şi poate fi mai scumpă decât o pânză de aceeaşi mărime, asta fără să mai vorbim de calitatea şi preţul celorlalte materiale ale acuarelei: pensule, culori şi să nu uităm măiestria mânuirii culorilor de apă, aşa cum s-a mai spus sau nu: „Acuarela îşi caută singură maeştrii”. Şi maeştrii noştri participanţi susţin că pentru o acuarelă de calitate trebuie cele mai bune materiale, fără ele efortul creativ poate fi fără rezultat. Exemplul doamnei Iulia Hălăucescu, de a renunţa la tehnica uleiului în favoarea acuarelei este un exemplu de credinţă şi dăruire, susţinut de artiştii participanţi la simpozionul dedicat acuarelei, în ideea de a creea la Tarcău un viitor punct de reper al acuarelei, având un Muzeu de artă al acuarelei reprezentativ, cu o colecţie de artă contemporană bogată. Simpozionul din acest an reprezintă doar „o cărămidă” din construcţia începută acum trei ani, ce se va dezvolta an de an atât pe verticala importanţei demersului artistic cât şi pe dezvoltarea laterală a conexiunilor cu alte domenii de interes pentru comunitate, cum ar fi turismul, educaţia, religia, cultura tradiţională, istoria şi altele.

Mircea Titus ROMANESCU

Piatra-Neamţ 14.07.2021