Bădiţa Vasile, Domnul Trandafir, Zaharia Herdelea, Ionel Teodorescu şi de ce nu, Domnul Vucea şi Marius Chicoş Rostogan… Cine au fost mândrii bărbaţi listaţi în faţa dumneavoastră? „Luminătorii satelor” din veacurile trecute. Apostolii neamului care au pus pentru prima dată în mână copilului de ţăran ceaslovul, abecedarul şi cartea. Sunt învăţătorii lui Creangă, Sadoveanu, Rebreanu, Marin Preda, Delavrancea şi Caragiale. Lor le aducem un cald elogiu la deschiderea anului şcolar care a început recent. Altfel nici nu se poate.
Cine au fost Trăsnea, Nică a lui Costache, Gâtlan, poreclit Mogorogea, Smărăndiţa fata popii…? Au fost tovarăşii de hârjoană a lui Creangă, colegii de la şcoala din sat, de la şcoala de catiheţi din Fălticeni şi la fabrica de popi de la Socola. Fiecare a avut istoria lui. Trăsnea, de pildă, era mai mare ca ceilalţi, tâmp de felul lui, dormea pe hat cu gramatica sub cap. El era cu sistemul de tâmpire: mi-ţi-i-ni-vi-li. Nică a lui Costache, înainta la învăţătură până la genunchiul broaştei, era pus de bădiţa Vasile să-l procitească pe Creangă. Şi bietul Nică a lui Ştefan… ieşea cam şifonat la examinare. De ce îi tot tragem cu Creangă în sus şi Creangă în jos? Pentru că Creangă trebuie ştiut. El este „esenţa” Moldovei. Deşi a tras cu puşca în ciorile de la Golia. Nu credeţi? Întrebaţi-i pe cei mai doxaţi crengişti de la Ţicău (Iaşi). Pentru moldoveni lumea lui Creangă este o parte din propriul lor univers interior. S-a înţeles? Moldova nu poate exista fără Creangă răspopitul, poreclit şi Popa Smântână.
Să ne întoarcem la şcoala zilelor noastre. După aproape trei decenii de reformă realizată de tot felul de abramburici, panglicari şi filosofi reconvertiţi am ajuns unde suntem. Fiecare început de an şcolar e umbrit de neajunsuri aproape tipice. Citeşte: şcoli fără autorizaţii sanitare, cadre didactice necalificate, încadrări defectuoase, reparaţii neterminate, lipsa manualelor şcolare… anul trecut a ridicat mari probleme manualul de educaţie fizică, anul acesta am avansat… înapoi. Avem discutabile trei cărţi: geografie, istorie şi limba română toate de clasa a VI-a. Toate sunt populate de greşeli. La prima oră de curs învăţătorii şi diriginţii, în loc să le ofere elevilor manuale noi, le-au dat explicaţii cum se foloseşte Erata din cărţi. Erata la manualele şcolare ar putea deveni disciplină de studiu. Se vorbeşte tot mai mult despre o mafie a manualelor şcolare. Se ştie ce manuale vor câştiga competiţia înainte de a începe concursul. Exact ca în politică. Se ştie cine va ajunge primar la Piatra-Neamţ înainte de a desfăşura alegerile electorale locale. Învăţământul de stat seamănă cu o imensă cantină pentru oamenii sărmani cărora li se serveşte obligatoriu acelaşi meniu de amară supraveţiure: ciorbă – 5 lei şi cartofi cu pârjoale – 6 lei. Într-o comună din judeţul Neamţ, din 11 şcoli mai funcţionează doar… una. Cauza? Scăderea dramatică a populaţiei şcolare. De ce pleacă în bejenie românii pe cele coclauri străine? Ştiţi mai bine decât subsemnatul. Ştiu şi plozii lor. Numai în 2017, populaţia rezidenţială a României a scăzut cu 120.700 de persoane din cauza declinului demografic şi a emigraţiei, arată datele Institutului Naţional de Statistică. Aşa au dispărut mii de catedre şi numeroase posturi de învăţător. În ’90 la Şc. Gen. Nr. 4 din Piatra-Neamţ existau patru catedre de istorie, astăzi mai există una singură, „peticită” cu completări de la alte discipline.
Cum au primit angelicii noştri elevi deschiderea noului an şcolar? Normal, cu speranţe şi multe flori. Ce doresc elevii de la şcoală? Să le predea lecţii despre viaţă. Doresc o şcoală mai veselă cu profesori mai prietenoşi de care să nu le fie teamă, părinţi mai deschişi, mai veseli. Doresc să nu se mai culce seara flămânzi. Să nu mai mărşăluiască pe jos zeci de km până la şcoală pe zloată şi vânt. Că nu toţi şcolarii României au celular, tabletă, laptop, televizor şi internet. Mai sunt şi din ăia sărmani care merg cu oile la păscut. Mai doresc ca tata să nu mai vină beat acasă, să n-o vadă pe mama plângând şi suspinând.
Nu doresc să obţin simpatia nimănui, dar mă simt obligat să declar nesilit de nimeni, că omul cu catalog sub braţ a aparţinut totdeauna unei bresle neglijate şi neîndreptăţite. Deşi învăţătorul nostru de toate zilele vine în memoria noastră afectivă după mama şi tata. De aceea rândurile de faţă s-au dorit un simplu elogiu adus din inimă, cu respect deosebit. Succes în noul an şcolar tuturor cadrelor didactice şi învăţăceilor!
Dumitru RUSU