Interviu cu prof. Mihăiţă Albu, directorul Liceului de Artă Victor Brauner
* Domnule Mihăiţă Albu, dacă ne gândim că anul acesta s-a desfăşurat cea de a XXV-a ediţie a concursului Emanuel Elenescu, pe care l-aţi iniţiat şi păstorit de un sfert de veac, observăm că mai mult de jumătatea vieţii dvs. de profesor a fost dedicată acestui eveniment cultural, unic în România. Cum s-a născut ideea acestui concurs şi cât de greu aţi pus-o în practică? Cu cine aţi colaborat?
– Când s-a înfiinţat liceul în 1990, m-am gândit că la Piatra- Neamţ circuitul de valori este mic, că elevii nu vor avea motivaţii suficiente, puternice, pentru studiul instrumentelor, concurenţa dintre ei fiind de asemenea foarte mică. Şi atunci mi-am zis că iniţierea unui concurs ar fi cel mai bun stimul şi argument pentru optimizarea atmosferei de creaţie. Ideea a fost să facem acest lucru pentru toate familiile de instrumente. Dar mai întâi, catedra de pian, prin reprezentanta ei prof. Mihaela Spiridon, a înfiinţat concursul de pian Carl Czerny, un nume simbol de unicat şi de invidiat de toţi profesorii de pian din ţară. Astfel şi acest concurs, în februarie 2016, se va afla la a XXV-a ediţie. Imediat, în anul ce a urmat, consultându-mă cu colegii din catedra de instrumente de suflat şi canto, am căzut de acord să facem şi noi un concurs şi să-i găsim un loc cât mai bun în calendar. Aşa a apărut prima ediţie, la nivel de liceu, în decembrie 1991. De la început, ideea a stârnit interes în rândul elevilor şi al profesorilor de la catedră. Jurizarea o făceam cu toţi profesorii catedrei şi desfăşurarea concursului era o adevărată sărbătoare a noastră, dar, în aceleaşi timp era şi un schimb de experienţă pedagogică foarte constructiv. Câţiva ani am desfăşurat lucrurile pe acelaşi model, dar între timp mă tot gândeam ce noutăţi să mai aduc. Colegii de la şcoala de muzică din Roman, auzind despre concursul nostru, au dorit să participe şi ei, juriul adăugând şi reprezentanţi ai Romanului.
Apoi m-am gândit că un juriu cu personalităţi din exteriorul liceului ar da un plus de valoare concursului şi un plus de interes al elevilor pentru studiu. Am mai restrâns juriul şi l-am avut ca invitat şi preşedinte pe dl. prof. univ. dr. GRIGORE POP. Dumnealui a venit cu ideea extinderii ariei geografice şi astfel concursul a căpătat şi conotaţie zonală: zona Moldova. Pentru că dl. profesor venea de la Academia de muzică „Gh. Dima” din Cluj, la un moment dat a zis că n-ar fi rău să participe atât elevi din zona Clujului, cât şi din ţară. Astfel, din 2003 am devenit un concurs naţional. Dar trebuia să-i dăm cumva un nume, nu prea suna bine „concurs pentru instrumente de suflat percuţie şi canto clasic”. Am lansat ideea între colegi, timpul trecea şi nu găseam nici un nume relevant, până când într-o zi dna. Botez, profesoară de prestigiu a clasei de canto clasic, îmi reaminteşte că dirijorul şi muzicianul EMANUEL ELENESCU s-a născut la Piatra-Neamţ. Când mi-a spus asta, parcă m-a luminat Dumnezeu, mai ales că în anii 1990 şi 1991, toamna, la deschiderea stagiunii Filarmonicii din Bacău, şi primăvara, până la închiderea stagiunii, am cântat şi două concerte sub bagheta maestrului Emanuel Elenescu. Aşa că, din 2004 concursul de instrumente de suflat, percuţie şi canto a căpătat şi un nume – EMANUEL ELENESCU. În toţi aceşti ani am avut o colaborare foarte bună cu colegii catedrei, cu profesori de la alte licee din ţară cu dl. prof Grigore Pop – mult timp preşedintele juriului –, cu dl. prof Cristian Misievici şi, mai nou, cu d-na Vasilica Stoiciu Frunză şi cu maestrul Constantin Stanciu din cvartetul „Voces”. După fiecare ediţie ne tot întrebam ce ar trebui să mai perfectăm, să aducem noutăţi, plus valoare în conţinutul regulamentului. Actualmente, concursul este ca o orchestră simfonică, adică cuprinde instrumentele de coarde, instrumentele de suflat-lemne, alamă şi percuţie, dar şi instrumentele unei orchestre de muzică tradiţională, având şi instrumente de muzică populară. Momentele de organizare sunt grele, presupunând înscrieri, pliante, mape, locaţii pentru secţiunile concursului, spaţii de cazare pentru concurenţi şi altele, dar suntem o echipă deja formată, fiecare ştie ce are de făcut şi chiar de avem în jur de 500 concurenţi, reuşim să ne organizăm de aşa natură încât totul să se desfăşoare conform programului şi orarului stabilite. Iar dacă ar veni la timp şi banii necesari, nu ar mai fi probleme cu organizarea şi desfăşurarea concursului.
* După cum e şi firesc, aflându-ne în faţa unui eveniment viu care trebuie racordat mereu la realitatea înconjurătoare, mereu schimbătoare, ştiu că s-a intervenit, în timp, în regândirea orientării şi structurii concursului, în modificarea regulamentului său. Vă rugăm să punctaţi câteva momente care au marcat evoluţia acestei manifestări.
– Unul din momentele importante în evoluţia concursului a fost începutul, în decembrie 1991, faza pe şcoală, apoi în decembrie 1997, faza pe judeţ; în 2003, ne-am extins în toată Moldova, primind şi concurenţi din Basarabia. În decembrie 2004 concursul capătă şi un nume: Concurs de interpretare muzicală vocal-instrumentală EMANUEL ELENESCU. Din 2008, de la ediţia a XVIII-a, concursul se completează cu secţiunea de muzică de cameră, secţiune sugerată de o foarte bună profesoară de flaut, de la Liceul Octav Băncilă din Iaşi, prof. Emilia Sanda Ciobanu, aceasta fiind de multe ori în juriu la secţiunea instrumente de suflat-lemne. Apoi se adaugă şi secţiunea de coregrafie-dans popular. Din 2010, de la ediţia a XX-a, am regândit premierea şi concertul de gală printr-un concurs al finaliştilor, adică al celor mai buni de la fiecare secţiune, realizând astfel un adevărat spectacol cu cei mai buni, dintre cei buni. În urma concertului finaliştilor, deliberarea juriului decide MARELE PREMIU – Trofeul Emanuel Elenescu. Înainte făceam două gale, una pentru muzică clasică şi una pentru instrumente populare şi coregrafie. Erau momente grele, nu se realiza spectacolul dorit. Era obositor şi pentru juriu şi pentru concurenţi şi era şi foarte multă agitaţie. Din 2013, de la ediţia a XXIII-a, din dorinţa de acurateţe am renunţat la secţiunea instrumente populare şi coregrafie şi am introdus secţiunea vioară şi instrumente cu corzi grave. De la această ediţie concursul a căpătat conotaţie internaţională şi pentru faptul că au venit concurenţi din Republica Moldova, Ucraina şi Austria, şi prin faptul că preşedintele juriului a fost şi este prof. univ. de la Universitatea de Arte din Viena. Introducerea secţiunilor instrumente cu coarde era şi o dorinţă a colegilor mei de la catedra de coarde dar şi sugestia lui Constantin Stanciu, maestru bracist în cvartetul VOCES şi opţiunea directorului artistic al concursului – prof. dr. Vasilica Stoiciu Frunză.
Ticu Stanciu, Lica Stoiciu şi Wolfgang Klos au fost oamenii cu care m-am consultat în ultimii ani şi am ajuns, zic eu, la o structură de regulament de ţinută şi demnă de numele EMANUEL ELENESCU. Cu ei am ajuns la cea de a XXV- a ediţie, aureolată în deschiderea concursului cu un concert susţinut de cvartetul VOCES. A fost o ediţie de referinţă, a avut calitate, valoare, a fost un bun spectacol.
* Mi-am aruncat ochii pe rezultatele concursului. La o repede privire moldovenii de la Chişinău au dominat copios la unele instrumente şi chiar au avut o prezenţă impresionantă pe podiumul premianţilor. Cum explicaţi disproporţia dintre numărul premianţilor de pe cele două maluri ale Prutului? Există o diferenţă de şcoală, tradiţie, preocupare, aptitudini?
– Moldovenii de peste Prut au într-adevăr o şcoală muzicală foarte bună, cu profesori bine pregătiţi metodico – pedagogic şi ei înşişi sunt foarte buni instrumentişti. Tinerii care îmbrăţişează cariera muzicală sunt şi talentaţi, dar şi foarte studioşi. În programul lor de studiu lucrează la clasă atât muzică clasică cât şi muzică populară. Consider că este o metodă foarte bună. În mică măsură am îmbrăţişat-o şi noi. Concurenţii moldoveni sunt şi tare doritori de competiţii, de concursuri dar şi foarte doritori de a pleca de acasă, de a veni la Piatra-Neamţ. Şi vin în număr foarte mare, la ultimele ediţii au fost mereu peste 100 de concurenţi. De aici se vede şi numărul mare de premii, cu finalişti mereu nelipsiţi din Gală. Anul acesta trofeul a fost luat de o ieşeancă, la violoncel, iar anul trecut de un bucureştean, la canto. În 2014 am avut şi noi un finalist în Gală, pe elevul Dumitru Emmy – Constantin, la acordeon. Aşa că balanţa se echilibrează.
* Desigur că numele preşedintelui juriului – prof. Wolfgang Klos de la Universität für Musik und Darstellende Kunst, Wien (Austria) – este unul sonor şi girează calitatea artistică a activităţilor la care participă sau le patronează. În afară de glorie, ce aduce implicarea sa în această acţiune? Ce şanse are Concursul Elenescu de a deveni, cu adevărat, internaţional? Cum vedeţi viitorul acestui concurs?
– Wolfgang Klos este şi o pată de culoare, dar şi un ambasador de imagine a lucrurilor bune petrecute la Piatra-Neamţ şi în România, imprimând manifestării noastre prestigiul de concurs internaţional. Gândesc că şi prin prezenţa dlui profesor la Piatra-Neamţ, manifestarea noastră poate căpăta o miză mai mare pentru apetitul concurenţilor europeni. Dincolo de hotel, de o pensiune, în zona noastră nu avem condiţii de cazare optime şi rezonabile, ca preţ, pentru cei din afară. Şi moldovenii sunt cam nemulţumiţi de condiţiile de cazare. Probabil dacă trofeul ar fi măcar 1000 de Euro s-ar contura şi mai bine marca de concurs internaţional şi un concurent din Grecia, Ungaria, Slovenia etc., ar îndrăzni să plece de acasă sperând la TROFEU. Concursul este amplu, cuprinde toate instrumentele muzicale, dar poate este prea mare pentru ceea ce poate oferi acest oraş. Condiţiile de cazare sunt cea mai grea problemă. După numărul mare de concurenţi ce participă an de an se demonstrează că avem un concurs valoros, bine ales ca perioadă de desfăşurare, cu un juriu competent – argumente ce ar trebui să-i ofere o viaţă lungă. Depinde doar de cine îl organizează. Mă gândesc să-i găsesc şi să-i formez urmaşi. Sper într-o colaborare cu Centrul de cultură „Carmen Saeculare”. Deja cu această a XXV-a ediţie am spart gheaţa, iar dna. director Carmen Năstase a înţeles dimensiunea acestui concurs, dându-mi un ajutor imens în ceea ce priveşte cvartetul VOCES ca invitat în deschiderea acestei ediţii. Cu ajutorul Centrului de Cultură şi cu experienţa colegilor mei văd viitorul acestui concurs ceva mai luminos decât cel al Vacanţelor Muzicale. Are şi un nume de prestigiu EMANUEL ELENESCU, născut la Piatra-Neamţ, un nume al cărui prestigiu ar trebui să-l promovăm şi să-l onorăm.
* De-a lungul timpului, în 25 de ani, au urcat pe scena acestei competiţii, sute de concurenţi şi s-au acordat zeci de distincţii care marcau diferite grade de măiestrie şi performanţă ale participanţilor. Puteţi să ne daţi câteva exemple ale validării în timp a deciziilor juriului de la Piatra-Neamţ?
– Atunci când începem un concurs nu ştim câtă lume se gândeşte la perspectiva, la durata şi roadele lui în timp…
Şi când vine momentul de bilanţ, îţi dai seama că, luat mereu cu treburile, ai uitat să te bucuri de lucrurile bune pe care le-ai realizat. Vreau să subliniez doar că mulţi foşti elevi de la Liceul de Arte „Victor Brauner” din Piatra-Neamţ au fost mobilizaţi de concurs şi determinaţi să studieze intens, ceea ce le-a asigurat reuşita la un conservator, fiind astăzi realizaţi ca instrumentişti, solişti în diverse instituţii de artă-învăţământ, filarmonici sau teatre de operă etc. Citez câteva nume la întâmplare:
Costea Celia – mare soprană care a cântat pe multe scene ale Europei, participantă la la festivalul Enescu din această toamnă, actualmente stabilită în Grecia;
Macoviciuc Valentin – prim clarinetist la filarmonica din Atena;
Zan Luiza, mezzosoprană – cochetează cu muzica pop. Concertează pe diferite scene şi festivaluri de gen din ţară, fiind bine cunoscută publicului şi televiziunii române;
Veleşcu Alexandru – prof. de percuţie la Academia de Muzică, ,Gh. Dima” din Cluj extensie Piatra-Neamţ;
Vasiliu Ciprian – clarinetist în formaţia de muzică populară „Florile Ceahlăului” a Centrului de Cultură „Carmen Saeculare”;
Cataramă Teodor – prof. de clarinet la Liceul de Arte „Victor Brauner” Piatra-Neamţ;
Maftei Alice – soprană la Teatrul Liric din Iaşi;
Claudia Caia – soprană la Opera Română din Bucureşti;
Găburoi Sorin – prof. de trombon la Liceul de Arte „Victor Brauner” Piatra-Neamţ.
Lista poate continua. Acest interviu m-a trezit şi am să încerc să analizez trecutul. Nici nu ştiu când au trecut cei 25 de ani. Vom continua poate interviul şi, probabil, vom reuşi să facem jurnalul de front aşa cum se cuvine. Cu mulţumiri, Mihăiţă Albu.
* Noi vă mulţumim pentru lucrurile bune pe care le faceţi şi – suntem siguri – le veţi face în continuare. Mult succes!
A consemnat prof. Niculina NIŢĂ
***
„De douăzeci şi cinci de ani, sfârşitul lunii noiembrie aduce oraşul Piatra-Neamţ în atenţia învăţământului muzical preuniversitar, fapt datorat competiţiei internaţionale ce poartă numele ilustrului dirijor Emanuel Elenescu. Longevitatea concursului se datorează dorinţei şi tenacităţii profesorului Mihăiţă Albu, directorul Liceului de arte Victor Brauner, care, an de an, pune muzica înainte de toate şi talentele pe scenă, pentru a prezenta rodul muncii elev-profesor în faţa membrilor juriului şi a publicului.
După cum se cunoaşte, de câţiva ani concursul a primit dimensiune internaţională datorată prezenţei masive a elevilor de peste Prut, dar şi interesului pe care l-a dezvoltat faţă de adevăratul „maraton muzical”, profesorul Wolfgang Klos de la Universität für Musik und Darstellende Kunst din Viena, preşedintele juriului.
În acest an, în seara zilei de 26 noiembrie, când a bătut gongul deschiderii oficiale a competiţiei, concurenţii, juriul şi melomanii oraşului au avut plăcerea (re)întâlnirii cu membrii cvartetului VOCES, cel mai longeviv ansamblu de gen din România.
Concertul lor, dedicat ediţiei a XXV-a a Concursului internaţional de interpretare muzicală Emanuel Elenescu, a fost un privilegiu pentru iubitorii muzicii de elită academică, un exemplu de urmat pentru tinerii ce-şi doresc bucuriile scenei de concert, plăcerea de a fi împreună în numele adevărului şi a bunului gust”.
Muzicolog Dr. Vasilica STOICIU-FRUNZĂ
Director artistic al Concursului internaţional de interpretare muzicală Emanuel Elenescu
***
Premiile Concursului internaţional de interpretare muzicală Emanuel Elenescu
* Trofeul „Emanuel Elenescu”, 2015:
CLARA SOFIA LUPAŞCU (violoncel), liceul Octav Băncilă, Iaşi
* Finaliştii Concursului Elenescu:
PETHO KRISZTA (oboi), liceul Pallo Imre, Odorheiul Secuiesc;
ADRIAN-IONUŢ ŢANEA (clarinet), Dinu Lipatti, Bucureşti;
CIPRIAN CHIRVASĂ (trompetă), Octav Băncilă, Iaşi;
GEORGE-OCTAV AMBROSĂ, (corn), Octav Băncilă, Iaşi;
ŞTEFAN AILENEI (percuţie), Octav Băncilă, Iaşi;
FLORENTINA STOICA (vioară), Carmen Sylva, Ploieşti;
NETI-ANDREEA STOICA (canto clasic), Dinu Lipatti, Bucureşti;
RADU RĂŢOI (acordeon), Ştefan Neaga, Chişinău.