Era frumoasă foc Maria. Încă din anii liceului, colegii o priveau cu drag şi o ţineau în banca întâi, locul celor admiraţi. Tupeiştii încercau marea cu degetul, se dădeau la ea. Grosierii îi cântau „Sexy, sexy ştiu că mă vrei”. Fără succes. Precocea Maria visa frumos. Ce anume? Prinţi chipeşi, castele de cleştar, cai albi înaripaţi şi rochii scumpe. Era pretenţioasă? Nicidecum. Nătărăii de colegi, cu caş la gură şi coşuri pe faţă, momentan erau impotenţi la capitolele bani, sex şi glorie.
Fire vulcanică, Maria nu-şi găsea locul. Forţa viaţa. Dorea numai să dea piept cu aventura şi durerea. Era nerăbdătoare. Simţea nevoia să fie iubită şi să iubească pe cineva care să merite. După examenul de „bac” luat cu brio, clasa ei a plecat la Năvodari, că aşa se obişnuia pe atunci. La mare, ca la mare, dezmăţ mare. Altă viaţă. Atmosferă „răcnet”, dans în fiecare seară, plimbări romantice pe dig, îmbrăcăminte simbolică. Din două mişcări erai gol puşcă. Ca în filmele cu yankei. La un concurs „miss”, Maria de Neamţ le-a luat caimacul fără complexe, la toate fiicele Evei din tabără. Atunci s-a produs inevitabilul. A cunoscut, prima dragoste, cea care nu se uită niciodată. Atenţie, fără a-şi „jertfi” fecioria.
Conform obiceiului statornicit în tabără „missa” trebuia să ofere primul dans celui mai „tare” mascul prezent la bairam. Destinul i-a scos în cale un partener „superb”. Un profesor tânăr, în primul an de învăţământ, venit cu plozii şcolii la marea cea mare. Înalt, suplu, distins, cu ochi albaştri, ca ai lui Alain Delon, paradoxal crescut la umbra Ceahlăului. Când „proful” a luat-o în braţe pe tânăra absolventă de liceu, aceasta era deja „moartă”, aeriană. Maria era îmbrăţişată pentru prima dată de un bărbat în văzul lumii. Tremura ca varga şi nu mai respira. A fost dansul vieţii ei. A fost fantastic. I s-a părut că în mâinile partenerului plutea. Dansa cu ochii închişi, trăia un eveniment necunoscut. Nici astăzi nu ştie cât a durat dansul, cum a ajuns în dormitorul taberei.
Care a fost partea urâtă a frumosului? Maria cea inamorată a ratat admiterea la facultate. Babacii nu-şi mai recunoşteau fiica. Care fătucă citea cât citea şi se trezea în braţele lui Făt-Frumos. Visa permanent. Ce visa? Ce nu-i putea ieşi din minte, dansul de la Năvodari, înlănţuirea din tabără.
Anii au trecut. Maria este o profesoară de istorie de mare prestigiu în ţinutul Neamţului. S-a căsătorit cu un bărbat prezentabil, frumos, care, întâmplător, seamănă cu eroul de la mare. De la Năvodari, nu de la Vama Veche. Au împreună două codane oacheşe, cu părul negru şi ochii ca mura coaptă.
Pentru orice român adevărat, Maria înseamnă frumuseţe, dragoste, suferinţă, tristeţe. Paradoxal, nu seamănă cu Pissi, Pikz, Wiky şi altele alea. De ce v-am narat viaţa Mariei? E ziua Femeii. La mulţi ani, Mărie, oriunde te-ai afla. Te iubim! Bărbaţi din ziua jumătăţii dvs. fiţi frumoşi ca Brad Pitt, isteţi ca Einstein şi forţoşi ca Rambo. Oferiţi-le flori, multe flori. Nu uitaţi că „Femeia este începutul şi infinitul epocii umane”. Mai e „sarea pământului şi dulceaţa vieţii”. Gata! Că şi-o iau în cap! Vine acuşica şi Ziua Bărbatului. Abia atunci discutăm serios. După 40 de pahare!
Dumitru RUSU