Cititul este sănătos
Se ştie în general că obiceiul cititului este de folos pentru cunoaştere şi comunicare, pentru dezvoltarea armonioasă a personalităţii şi înţelegerea vieţii. Nu foarte des auzim în schimb argumente care să pună în legătură cititul cu sănătatea. Impactul acestei ocupaţii asupra stării de sănătate este totuşi real şi se bazează pe un mecanism simplu al experimentării emoţiilor produse de confruntarea cu ideile, reflecţiile, gândurile, sentimentele şi situaţiile expuse cu mijloacele artei literare.
Astfel, un studiu publicat în 2011 arată că efectul lecturii unor fragmente de ficţiune (probat prin metode de scanare a creierului în timpul lecturii) este acelaşi cu al trăirii „pe viu” a experienţei descrise (1), tot aşa cum alte cercetări recente au arătat că identificarea cu personajele fictive îmbunătăţeşte abilităţile sociale şi capacităţile empatice (2).
Mai mult, un studiu pe această temă realizat de „Health Inequalities Research Institute” al Univerităţii din Liverpool (3) relevă faptul că prin urmarea unui program de lecturi, pacienţii suferind de depresie îşi îmbunătăţesc sănătatea în termeni de stare de bine din punct de vedere social (prin creşterea încrederii în sine şi reducerea izolării), mental (prin dezvoltarea capacităţii de concentrare şi stimularea interesului pentru învăţarea de lucruri noi şi descoperirea de căi noi de înţelegere a lumii) şi psiho-emoţional (prin creşterea gradului de conştientizare a propriei persoane şi a abilităţii de a clarifica unele probleme care ţin de comportamentul propriu). Studiul stabileşte, de asemenea, genul de literatură care funcţionează în această privinţă şi mecanismele acestui impact asupra bolii depresive. Este interesant că poezia are locul ei important în acest context, ceea ce ar trebui să-i îndemne la mai multă reflecţie pe cei care o consideră „paralelă cu realitatea”.
Dincolo de studii, partea cea mai bună în obiceiul cititului zilnic este că îţi oferă ocazia de a te întâlni cu propriile gânduri, de a te vedea practic pe tine însuţi ca într-o oglindă. Nu există cale mai eficientă de a verifica ce se întâmplă în forul tău interior, ca să folosesc o expresie dragă lui Marin Preda, decât să urmăreşti gândurile altora, prin lectură, iar prin aceasta să vezi efectele în ceea ce te priveşte.
Prin scris, în paranteză fie spus, la fel se întâmplă, aş adăuga, cu dezavantajul că nu toată lumea are acces la el, iar aceasta este o altă poveste, la care ne vom referi poate cu altă ocazie, în special la o investigaţie făcută de un profesor de la Universitatea din Texas care vorbeşte despre scris ca proces terapeutic. (4)
Conform statisticilor, ocupaţia cititului pare a fi în cădere, este adevărat, dar nici nu se face suficient la nivel instituţional (al statului) pentru promovarea lecturii. Problema pare a fi localizată în primul rând în familii, unde părinţii nici măcar un ziar nu mai cumpără pentru lectură darămite o carte. Iar în ceea ce priveşte mass-media şi teoreticul ei rol ei educaţional, mă tem că nu prea mai este cazul să avem aşteptări. Şcoala, la rândul ei, nu mai cultivă cu adevărat cartea, dacă a făcut-o vreodată cu adevărat. Dacă ar fi după mine, aş scoate din curriculum o mulţime de materii care se doresc a fi de comunicare şi aş include o oră pe săptămână de lectură cu voce tare în care fiecare elev să citească în clasă fragmente din mari autori clasici sau contemporani. Un fel de oră de citire extinsă la toate clasele până la bacalaureat. Dacă ar şti ce pierd necitind, mulţi şi-ar schimba chiar din momentul revelaţiei stilul de viaţă, iar drumul la bibliotecă le-ar deveni un obicei de mare preţ.
Chiar dacă sunt şi acolo unele probleme, lucrurile stau mai bine în Vest. În Germania am văzut cum majoritatea profesorilor (inclusiv cei de chimie, fizică, matematică sau biologie) le vorbesc elevilor la începutul orei, trei sau cinci minute, despre o carte, o idee, un film, o expoziţie. Mai mult, familiile (multe dintre ele) ţin acasă săptămânal, cu vecini şi prieteni, un fel de oră de lectură, în care cineva citeşte cu glas tare dintr-un clasic sau dintr-un contemporan. De asemenea, la televizor se vorbeşte mult despre cărţi, iar scriitorii adevăraţi sunt invitaţi să vorbească. Rezultatul? O mulţime de tineri citind, în parcuri pe iarbă vara, în trenuri, în metrou, în autobuze. Tineri care ştiu să exprime o opinie, cu decenţă şi claritate.
Dincolo de beneficiile pentru sănătate, evidente şi probate ştiinţific, nu ni se întâmplă oare adesea să auzim o poveste care în mod misterios rezonează cu ceva din noi? Este ceva acolo care ne face să tresărim. E trăirea altcuiva, experienţa pusă în cuvinte a unei persoane despre care, ne dăm seama, nici nu ştim prea multe, dar totul are un înţeles pentru noi. Mai mult, simţim un fel de curaj sau elan sufletesc în a merge pe un drum de care până acum nu prea eram siguri. Nu este acesta oare un alt câştig miraculos şi nepreţuit al lecturii unei cărţi adevărate?
Psiholog, Vasile BAGHIU
Notă bibliografică:
(1) Mar, Raymond A.: The Neural Bases of Social Cognition and Story Comprehension, Annual Review of Psychology, Vol. 62: 103-134, (Volume publication date January 2011), DOI: 10.1146/annurev-psych-120709-145406
(2) Kidd, D. C. & Castano, E.: Reading Literary Fiction Improves Theory of Mind. Science, 18 October 2013: 342 (6156), 377-380
(3) Billington, J., Dowrick, C., Hamer, A., Robinson, J., & Williams, C. (2010). An investigation into the therapeutic benefits of reading in relation to depression and well-being. Liverpool Health Inequalities Research Institute: http://www.liv.ac.uk/healthinequalities/Research/web_version_therapeutic_benefits_of_r eading_final_report_Mar.pdf
(4) Pennebaker, James W.: Writing About Emotional Experiences as a Therapeutic Process.
DOI: 10.1111/j.1467-9280.1997.tb00403.xPsychological Science May 1997 vol. 8 no. 3 162-166