Piatra-Neamţ, cetatea noastră, a existat dintodeauna, străjuită de Cozla, Cernegura, Pietricica şi Bâtca Doamnei. Aşa susţin arheologii, numismaţii, lingviştii, istoricii de marcă. Actul de naştere a târgului Piatra poartă data 31 iulie 1431. Nu sunt admise expresiile: „prima atestare documentară”, „a doua atestare”… Astea sunt folosite de ageamii. Revenind la documentul domnesc din 1431 precizăm că era un act de danie, prin care Mănăstirea Bistriţa primea de la Alexandru cel Bun „o casă din Piatra lui Crăciun”.
Cine a fost enigmaticul şi darnicul Crăciun? Dacă e să răspundem la „mişto”, am zice: Moş Crăciun pe care îl aşteaptă toţi kinderii cuminţi. Înaintaşul nostru, al prietenilor, bunicul Scufiţei Roşii, tatăl Albei ca Zăpada, evident, moşul cu scufiţa roşie, inconfundabilă şi cu plete albe. Dacă suntem serioşi apelăm la informaţiile istorice „grele”. Preotul şi cărturarul C. Mătase în articolul „Vânătorii Pietrei”, apărut în Anuarul Liceului „Petru Rareş” 1933-1934, pag. 151, ne introduce cu mare bunavoinţă în epocă. Scria la vremea lui: „Domnitorul Moldovei, Alexandru cel Bun, era încojurat de mulţi boieri mari cu numele Crăciun. Unul a fost pârcălabul Crăciun, un altul se numea Crăciun Buceaţchi, urmau apoi Crăciun Purcelescu şi Crăciun Belcescu…”. Un lucru e clar, Crăciun din Piatra, soaţa sa Crăciuneasa şi crăciuneii lor au pus baza aşezării noastre străbune. Parol!
Fabulez? Nicidecum. Dacă vă plictisiţi, consultaţi cartea noastră de telefon şi număraţi persoanele cu numele Crăciun. Veţi rămâne ca la dentist, aşa de mulţi sunt. Şi se pregătesc să mai vină. Ca să nu şomeze celălalt Moş Crăciun. Sărbători fericite!
Dumitru RUSU