În România de astăzi, românul a ajuns să fie stăpîn pe nimic. Ne vindem cu uşurinţă resursele minerale, peisajul, instituţiile comuniste şi necomuniste, gîndurile, gesturile, vorbele. Nu mai avem noţiunea de patrie, mai bine zis îmbrăţişăm cu multă ardoare zicala „cultă”: „Patria este acolo unde te simţi cel mai bine”, ne vindem conceptul de părinţi, familie, sentimente. Mulţi dintre noi preferă să fie nişte roboţei ambulanţi, întorşi cu cheia de societatea mercantilă. Putere, bani, faimă, solitudine vs. moralitate, principii, emoţii, unitate.
Ne lăsăm manipulaţi din toate părţile, din ce în ce mai umili, mai încovoiaţi de angoasele zilei de mîine, cu sufletele bombate de ameninţări, insulte şi priviri înduioşător de ironice. Politrucii visează cu ochii deschişi legi din ce în ce mai meşteşugite, coduri ale muncii care să distrugă ultimul dram de revoltă al individului. Într-o societate democratică nu mai avem dreptul nici să ne strigăm nemulţumirile că suntem ameninţaţi cu desfacerea contractului de muncă la orice oră din zi şi din noapte. Cum de s-a ajuns la aşa ceva? Există o singură persoană vinovată, mai multe sau pur şi simplu firea noastră prea înţelegătoare, prea galeşă de român?
Este comod să te ascunzi în spatele ideologiilor, a firii poetice de român în loc să îţi alegi oameni destoinici care să caute şi să găsească soluţii pentru redresarea morală, economică şi financiară a României. De ce ne este atît de teamă?
Puterea se află în fiecare dintre noi şi dacă am fi conştienţi de asta, „ne-am uni în cuget şi-n simţire” şi ne-am recăpăta drepturile în propria ţară: dreptul de a trăi civilizat, decent, de a ne bucura de ziua de mîine, de familie, de prieteni şi de faptul că suntem oameni pe acest pamînt. Dacă nu vom ajunge la conştiinţa de sine, dacă nu ne vom scutura de interese meschine, de orgolii şi egoism, vom asista neputincioşi cum Titanicul speranţelor noastre de mai bine de douăzeci de ani se va scufunda în oceanul datoriilor financiare şi morale pe care un infinit de generaţii nu le va mai putea plăti.
Suntem sclavi în România sau suntem liberi? Depinde de fiecare dintre noi dacă vom fi stăpîni pe totul sau pe nimic în această ţară.
Prof. dr. Elena SIMIONESCU