Pe pruncuţă o cheamă Maria şi are câţiva anişori. Nume de suferinţă, de ţară, de zbucium. N-a venit pe lume cu noroc. Îşi ştie mama doar din poză. Noţiunea de tată nu există. Părinţii disponibilizaţi au tăiat-o în Occident, unde se spune că şi câinii au colaci în coadă. A rămas cu bunicii, nişte oameni de cinci stele. Trăiesc la grămadă din câteva milioane. De multe ori nu au nici cele necesare. „De unde nu e, nici Dumnezeu nu cere”, zice proverbul.
În opulentul Occident, părinţii Mariei au fost şi căpşunari, şi constructori şi menajere. După cum a bătut criza. Maria acasă, cu bunicii, mătuşele, vecinii. Panicantă situaţie. Cei 7 ani cu mama şi tata sunt esenţiali pentru copilul în formare. Ăi mici au nevoie să se ştie iubiţi. Din păcate, astăzi, nu toţi copiii sunt mângâiaţi pe cap, seara. Nu toţi ajung la grădiniţă. Nu toţi participă la banchetul de absolvire, îmbrăcaţi în robe(?) ca la liceu şi facultate. Cum vedeţi la televizor şi în filmele americane.
Sute de copii şi adolescenţi din judeţul Neamţ, duc dorul părinţilor aflaţi pe meleaguri străine la muncă cu cârca. Adorm cu poza mamei şi tatei sub pernă. Cei care nu rezistă la despărţire, fac pozne mari mergând până la sinucidere. Majoritatea copiilor părăsiţi visează că într-o zi părinţii lor se vor întoarce acasă bogaţi şi încărcaţi cu daruri: role, biciclete, scutere… Că viaţa îşi va relua cursul normal şi că ei vor redeveni nişte copii ca toţi ceilalţi, cu o familie acasă. Nu prea pricep de ce trebuie să spună „Noapte bună” unei mătuşi, de ce bunica a devenit „mamă”, de ce la şedinţele cu părinţii băncile rămân goale la nesfârşit. Când a avut aceste vise Maria? Şi de 1 Martie, şi de 8 Martie, şi acum, vara, când „stranierii” vin acasă, în august. Dă Doamne!
Cei 7 ani de acasă, atât de bine cristalizaţi de-a lungul generaţiilor de români care s-au adaptat înţelepciunii româneşti, au devenit astăzi doar nişte vorbe goale. Auzi din ce în ce mai des, părinţi iresponsabili, spunând: „De-aia l-am dat la şcoală, ca să-l educe”. Şi cu asta basta. Nu-i bine! Matematicianul Moisil spunea: „ una este să nu-ţi doreşti un copil, şi alta este să-l ai şi să-i doreşti pieirea prin indiferenţă”. Cugetaţi la vorbele marelui român şi acţionaţi corect. Să nu regretaţi mai târziu.
Dumitru RUSU