Erau absolvenţi de Şcoala Normală. Tineri fiind, visau să meargă la ţară, să-i lumineze pe cei mulţi, lăsaţi de izbelişte. Şi s-au dus. L-au ascultat pe bătrînul Spiru Haret, celebrul lor ministru. Nu s-au ruşinat cînd au pus mîna pe coasă, furcă, coarnele plugului. Nu s-au emoţionat cînd le-au explicat ţăranilor că „locul unde au văzut prima dată soarele e sfînt”. Îl porţi în inimă toată viaţa. S-au integrat atît de bine în viaţa celor mulţi încît au devenit fiii satului. Şi pentru că, toată viaţa am trăit între apostolii neamului vă prezint cîţiva. Deosebiţi, nemuritori.
Pîrloagă Nicolae – învăţător şi director de şcoală în satul lui Savin ( Săvineşti). Toată activitatea sa a fost legată de şcoală şi copii. Ajunge director în zenitul muncii lui pedagogice. Îi cunoşti pe elevi după nume şi porecle. Slăbiciunea lui era o zgîtie de copilă ageră la minte şi silitoare la carte, ca Smărăndiţa popii din Humuleşti, colega lui Creangă. Porecla ei? Buricata, cum puneai întrebarea, se burica în vîrful degetelor şi răspundea. Mai tîrziu, Buricata a ajuns învăţătoare, ca Domnul. Care Domn după ce a ostenit s-a retras în cimitirul satului, împreună cu tovarăşa de viaţă, învăţătoarea Cocuta. Foştii săi elevi, astăzi oameni gospodari, spun că învăţătorii Pîrloagă s-au dus în Cer să alfabetizeze îngerii. Aşa o fi?
Filimon Constantin altă legendă a învăţămîntului nemţean. A făcut tandem cu înv. Gavrilescu Dumitru la Şcoala din Dumbrava Vale. Citeşte: predare simultană la clasele I-IV. A instruit şi educat numeroase generaţii. Vorbea elevilor cu patos. Cam aşa: „Aveţi o singură patrie, s-o iubiţi. Să vă daţi viaţa pentru ea. Restul ţărilor de pe glob sunt state. Atît „. A participat la războiul de reîntregire şi a scăpat întreg. N-a apărut pe lista celor 40 de apostoli ai neamului căzuţi la datorie pentru eliberarea Basarabiei, Bucovinei de Nord şi Ţinutul Herţa. A trăit intens, lăsînd în urma lui fapte, certitudini, îndoieli, vise, regrete şi binecuvîntări. Părea nemulţumit tot timpul.
Velichi Ana – un munte de voinţă şi speranţe. A făcut naveta toată viaţa. Venea de la Piatra cu autobuzul navetiştilor. La Săvineşti cobora şi o lua per pedes apostolorum pînă la Dumbrava Deal. Sat situat în spatele Combinatului de Îngrăşăminte Azotoase. Aici o aşteptau copiii să-i înveţe să citească şi să scrie. Zilnic bătea 12 km dus şi întors. În cariera sa de apostol a tocit o căruţă de botine. Cîte ploi şi viforniţe au prins-o pe Doamna? Cel de Sus ştie. I-a ridicat cineva statuie pentru sacrificiile sale? Nicidecum. Învinşilor nu li se ridică statui, nici busturi, zicea marele Iorga. Iar pensionarii de azi sunt nişte învinşi. Sunt la periferia societăţii.
Lista oamenilor minunaţi numiţi apostolii neamului ar putea continua cu: Chebac Maria, Cazacu Cornelia, Cociobanu Eugenia, Forţu Ecaterina şi, şi, şi. Numai că o parte din ei se odihnesc în ţintirimul satului. Au ostenit. O dată cu plecarea lor a dispărut o lume. Atenţie, lumea oamenilor minunaţi. Ce a rămas în urmă? Amintirile, vii, neofilite. Atît. Că astăzi mulţi apostoli sunt atraşi de mirajul politic şi neglijează catedra, nu-i bine!
Dumitru RUSU