Încă un mare actor devine amintire…
Personalitate reprezentativă a scenei româneşti, Mitică Popescu a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică în 1967, la clasa profesorului Constantin Moruzan. A debutat pe scena Teatrului Naţional „Mihai Eminescu” din Timişoara, apoi a jucat, timp de aproape şase ani, la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ.
Joacă în spectacole de referinţă pentru istoria teatrului, publicul şi critica de specialitate aplaudându-l în egală măsura pentru rolurile: Vang – „Omul cel bun din Sâciuan”, de Bertolt Brecht, regia Andrei Şerban (1968); Servitorul – „Noaptea încurcăturilor”, de Oliver Goldsmith, regia Andrei Şerban (1968); Woyzeck – „Woyzeck”, de Georg Büchner, regia Radu Penciulescu (1970); Ion – „Năpasta”, de Ion Luca Caragiale, regia Alexa Visarion (1970); Peterbono – „Balul hoţilor”, de Jean Anouilh, regia Radu Penciulescu (1970); Peer Gynt – „Peer Gynt”, de Henrik Ibsen, regia Cătălina Buzoianu (1972); Regele dansului – „Inimă rece”, de Eduard Covali, după Wilhelm Hauff, regia Sanda Manu (1973).
În anul 1973 se transferă la Bucureşti, la Teatrul Mic, şi obţine primul succes important în regia lui Dinu Cerescu, în spectacolul „Matca” de Marin Sorescu, unde joacă alături de Vasile Niţulescu şi regretata Leopoldina Bălănuţă, cu care avea să se şi căsătorească. Joacă mult, dar străluceşte în spectacole regizate de Cătălina Buzoianu („Maestrul şi Margareta” de Bulgakov-1980, „Nişte ţărani” de Dinu Săraru, 1981, „Pescăruşul” de Cehov, 1993, „Sonata fantomelor” de August Strindberg, 1999), Nona Ciobanu, Alexandru Dabija, Gelu Colceag.
A debutat în film în „Dincolo de nisipuri” (1974). Va rămâne memorabil în cariera sa cinematografică rolul lui Cocoşilă din filmul „Moromeţii” (1987), de Stere Gulea, în care a jucat alături de Victor Rebengiuc şi Luminiţa Gheorghiu. Un alt rol de referinţă este cel din „Vânătoarea de vulpi” (regia Mircea Daneliuc, 1980), ecranizare a romanului „Nişte ţărani”, de Dinu Săraru. Filmografia sa mai include roluri în filme precum „Stejar, extremă urgenţă” (regia Dinu Cocea, 1974), „Mere roşii” (regia Alexandru Tatos, 1976), „De ce trag clopotele, Mitică?” (regia Lucian Pintilie, 1981), „Glissando” (regia Mircea Daneliuc, 1985), „Cel mai iubit dintre pământeni” (regia Şerban Marinescu, 1993) ş. a.
Actor de mare farmec personal, la TV Mitică Popescu a fost gazda emisiunii „D’ale lui Mitică”, una din cele mai longevive emisiuni, care alături de apariţiile în spectacolele de divertisment, i-au întreţinut până în ultima clipă marea popularitate de vedetă naţională.
A fost decorat la 13 decembrie 2002 cu Ordinul naţional Serviciul Credincios în grad de Cavaler, alături de alţi actori, „pentru devotamentul şi harul artistic puse în slujba teatrului românesc” şi a primit Premiul pentru întreaga activitate la Gala Premiilor UNITER din 2009. (M. Z.)