Romantică întârziată, poeta rămâne un copil al firii, spunându-şi simplu rugăciunile, dorurile, nostalgiile, întrebându-se neliniştită ce este dragostea, viaţa. Chiar dacă lumea i se pare la un moment dat un teatru rău jucat, cu rolurile inversate, ea caută să-i redea ordinea sacră şi s-o supună sub regimul bucuriei.
Mihai CIMPOI
Elisabeta Lidia Hlib s-a născut la 2 februarie 1944, în satul Dănuţeni, raionul Ungheni. Cunoscută în special ca autoare de proză şi teatru pentru copii, ea s-a dedicat de asemenea poeziei lirice, filosofice, religioase şi satirice.
Şi-a făcut studiile superioare la Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Filologie, pe care a absolvit-o în anul 1965. După finalizarea studiilor, a lucrat un an la Şcoala nr. 1 din satul Cărpineni, Hânceşti ca profesoară de limba şi literatura română. Ulterior, a activat în calitate de regizor al emisiunilor pentru copii la Televiziunea Naţională (1966-1988), redactor-scenarist la Teatrul Televizat „Prichindel”, secretar literar la Teatrul „Licurici”, coordonator la Editura Uniunii Scriitorilor (1989-1992), la editurile „Iulian” şi „Silvius Libris”, colaborator la revista „Steluţa” (azi „Alunelul”).
A debutat literar în 1967 cu miniatura pentru copii Micuţa, publicată în revista „Moldova”. A continuat să scrie, publicând nuvele în culegerea colectivă Dintre sute de catarge, precum şi proză satirică, epigrame în periodicele timpului.
Debutul editorial s-a produs în 1982 cu volumul de poezii pentru copii Stăpâna lunilor de vară, urmat de alte volume adresate micilor cititori: Regina nopţii (1984), Fetiţa din televizor (1988), Zâna celor micuţi (1990), Povestea Licuriciului (1995), Legenda Mării Negre (1996), Migo-Flamingo (2002), Ciocârlia şi elfii (2005), Surpriza lui Moş Crăciun (2012), Piese pentru copii (2012), Poveştile căsuţei cu surprize (2015), Legenda Zânei Flora (2015), Legenda Zânei Fauna (2016), Zâna de pe lună (2016), Căţeluşul năzdrăvan (2016), Prinţul Zburatic şi Zâna cerurilor (2019). Este şi autoarea mai multor scenete şi piese pentru copii, printre care: Fetiţa cu daruri, Aventurile lui Isteţel şi Tărcăţel. De asemenea, a tradus din creaţia pentru copii a unor scriitori ruşi, inclusiv Aventurile lui Buratino de Alexei Tolstoi.
Pentru adulţi a editat plachetele de versuri Floarea cu mii de petale (1998), Evantaie stelare (2003). A semnat scenariul pentru filmul televizat Ceramica din Ungheni (1987).
O altă faţetă a personalităţii sale artistice este grafica de carte, unele dintre scrierile autoarei fiind însoţite de ilustraţiile proprii. La aniversarea celor 60 de ani de la naştere, la Muzeul de Literatură Română „Mihail Kogălniceanu” au fost vernisate două expoziţii: „Chemarea infinitului”, care a reliefat drumul de creaţie al scriitoarei, şi „Vibraţii noi”, care a adus-o în prim-plan pe pictoriţa Lidia Hlib.
Este cunoscută şi ca un apărător al mediului ambiant, mai ales prin articolele publicate în revista „Ave Natura” şi în ziarul craiovean „Pădurea Noastră”. Este redactorul şi alcătuitorul cărţii cu tematică ecologistă Pădurea, rădăcina sufletului.
Este membră a Uniunii Scriitorilor din Moldova (din 1987).
Pe parcursul anilor a obţinut mai multe premii şi menţiuni: Premiul Comitetului de Stat pentru Edituri, Poligrafie şi Comerţul cu Cărţi al RSSM (1986, pentru cartea Regina nopţii), Premiul Ministerului Culturii la Concursul de dramaturgie (1992, pentru piesa Aventurile lui Isteţel şi Tărcăţel), Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova (2008, pentru cărţile Regina nopţii şi Zâna celor micuţi), Premiul „Danaster” pentru proză în cadrul Salonului Internaţional de Carte pentru Copii şi Tineret (2015, pentru Poveştile căsuţei cu surprize).
(N.R. preluare după Biblioteca Naţională pentru Copii „Ion Creangă” – Aniversări Culturale 2024, Ed. ARC, Chişinău, 2024)
Maria HAREA