Dumitru Bacrău este profesor de fizică după tot ce înseamnă studii de specialitate, diplomă şi examene. A profesat cu mare succes, activitatea sa didactică fiindu-i apreciată de colegi şi de forurile superioare. Mai mult, aplecarea sa spre creativitate, i-a adus faimă la nivel naţional prin ale sale cărţi de specialitate, patru la număr, după cum urmează: 300 de probleme de fizică pentru clasele VI-VIII, editura Porţile Orientului, Iaşi, 2002; Fizică – lucrări de laborator şi teste sumative pentru elevii claselor VI-VIII, editura Alfa, Piatra–Neamţ, 2003; Fizică – 400 de probleme şi 40 de teste grilă pentru elevii claselor VI-VIII, editura Corint, Bucureşti, 2005; Fizică – 600 de probleme, 38 de teste grilă şi 35 de lucrări practice pentru elevii claselor VI-VIII, editura Corint, Bucureşti, 2006. Dacă adăugăm ideea că toate cele patru cărţi au fost reeditate, motivul fiind epuizarea stocurilor, se poate afirma că atât elevii cât şi profesorii le-au apreciat în mod deosebit.
Fire enciclopedică, cu un apetit deosebit pentru tot ce înseamnă noutate, indiferent de domeniu, Dumitru Bacrău a adunat ca zestre intelectuală lecturi şi studii de specialitate cu totul şi cu totul deosebite. Biblioteca personală a profesorului, prin calitatea volumelor de care dispune, reprezintă un martor fidel al numeroaselor participări ale omului Dumitru Bacrău la târgurile de carte bucureştene, destul de costisitoare, de altfel, dacă ne referim la achiziţiile de carte, dar şi la notele de plată ale hotelurilor în care se adăpostea peste noapte.
Cu profesorul Dumitru Bacrău se pot discuta subiecte variate care ţin de ştiinţă, literatură, sociologie, lingvistică, istorie, religie, antropologie, geografie şi nu numai. Prezenţa domniei sale la o întâlnire sub forma unei cine prieteneşti este prilej de bucurie şi de stimulare creativă pentru amfitrioni.
Cu o dorinţă aprinsă de noi împliniri, curiozitatea l-a determinat să cunoască lumea nu numai din cărţi. Astfel, s-a născut ideea călătoriilor prin lume, dirijate spre locuri încărcate de adânci semnificaţii. Impresiile, observaţiile directe, cercetările pe cont propriu s-au concretizat în două volume de impresii şi imagini din călătorii, autorul zidind cu ochii minţii propria cunoaştere.
Prima carte, apărută în anul 2012, Impresii şi imagini din călătorii, tipărită în condiţii grafice deosebite, cu toate că numărul de volume editate este destul de redus, autorul exprimându-şi intenţia de a fi folosită doar cu circuit închis, aduce în cele cinci capitole opinii şi imagini surprinse în călătoriile din Egipt, Turcia, China, Israel, Iordania, Peninsula Sinai, India şi Nepal. După cum se observă din această înşiruire, spaţiile geografice prin care s-a trecut sunt destul de bătătorite de paşii turiştilor, pelerinilor, organizaţi în grupuri ori veniţi pe cont propriu. Puţini însă reuşesc, din variate pricini, să confrunte idei şi să emită impresii trecute prin filtrul propriu.
Al doilea volum, publicat în anul 2013, numit Călătorii europene – imagini şi impresii, cuprinde 368 de pagini şi are un conţinut împărţit pe şapte capitole după cum urmează: Grecia; Franţa, Ungaria, Germania, Austria şi Luxemburg; Spania, Ungaria, Austria, Liechtenstein, Elveţia, Franţa, Andorra, Italia şi Slovenia; Italia şi San Marino; Anglia, Germania, Luxembourg şi Belgia; Croaţia, Serbia, Muntenegru şi Slovenia; Finlanda, Suedia, Norvegia şi Danemarca.
Ambele volume oferă autenticitate, respiră trăiri personale, datorate unui ochi bine format în a observa cu atenţie tot ce întâlneşte în cale. După umila mea părere, cele două cărţi sunt mai importante decât orice construcţie materială în care profesorul Dumitru Bacrău ar fi investit bani şi energie, fiind un veritabil bun spiritual de care pot beneficia toţi cei interesaţi de jurnalul de călătorie.
Cine deschide cărţile observă că informaţia transmisă are un impact imediat asupra cititorului, mai ales prin fotografiile ataşate, clare, expresive, cu valoare de document, dar şi prin tehnica de integrare a acestora între rânduri, facilitând înţelegerea. Frazele curg uşor, plăcut şi au uneori, cum e şi firesc, încărcătura stilistică care oferă gust estetic. Pentru cei mai grăbiţi, autorul a oferit la sfârşitul fiecărui capitol şi câteva concluzii, aşa cum se procedează în lucrările ştiinţifice.
Citind paginile privitoare la un anumit obiectiv turistic, urmărind în acelaşi timp fotografiile ataşate, ai impresia că asişti la un permanent dialog al autorului cu propria lui persoană, cu eul său creator burduşit cu multă informaţie sedimentată anterior călătoriei. E un bonus al autenticului care oferă şi mai multă valoare scriiturii.
Dotaţi cu aparatură tehnică specifică unei asemenea deplasări (aparat de fotografiat, de filmat, cu bloc-notes), atenţi la tot şi la toate, cei doi călători, profesorii Viorica şi Dumitru Bacrău, nu au uitat menirea unui astfel de jurnal: de a fi folositor şi altor generaţii. Cele expuse sunt variate şi se developează succesiv şi cronologic, în funcţie de traseul străbătut, oferind un aparent amestec de vechi şi nou, de antic şi contemporan, de civilizaţie străveche, dar şi de exotism provocator, actual, diversificat.
Cititorul va găsi suficientă informaţie, credibilă, maniera de exprimare facilitând impresia că ai în faţă un ghid competent, agreabil şi atent la detalii. În atari condiţii, cărţile pot fi studiate pe capitole, după interesul fiecăruia. În ceea ce mă priveşte, am măturat pagină după pagină, fără grabă, cu o plăcere deosebită. Dintre toate câte au fost mai aproape de mine, voi reţine, pentru cititorii acestei însemnări doar informaţii, idei, legate de religiile lumii şi de aspecte ale civilizaţiei actuale. Ceea ce iese în evidenţă, în primul rând, este faptul că Europa are o cultură hibridă, cu identitate proprie. Însă simboluri, semne cu caracter religios ori laic, autorul le descoperă şi în colţuri ale lumii, aflate la mare distanţă unele de altele, după cum reiese şi din următorul fragment: În rândul turiştilor au apărut nedumeriri referitoare la zvastica de pe pieptul lui Buddha. Am înţeles prezenţa simbolului. În Muzeul Civilizaţiei Hitite din Ankara sunt expuse zvastici confecţionate din aur, din vremea hitiţilor. Semnul simboliza puterea. Naziştii au împrumutat „crucea încârligată” de la popoarele antice. De aceea nu mă îngrijorează!(volumul I, p. 112)
Conexiunile absolut necesare se află la tot pasul: Plecăm spre Goreme, locul cu cele mai multe biserici rupestre. În pereţii văii au fost săpate biserici creştine. Aici a fost centrul creştinismului cappadocian în frunte cu Sfântul Vasile cel Mare. Intrăm în Biserica „Sfântul Vasile”. Mergem pe sub pământ până la trapeză. În jurul unui bloc din tuf vulcanic a stat Sfântul Vasile la masă împreună cu învăţăceii. Hrana era ceea ce le oferea natura. Ne-am aşezat în jurul acestei mese şi am intrat în „Tunelul Timpului”. Biserica „Mărului”, numită după blazonul reprezentat la intrare, a fost restaurată de curând pentru a fi introdusă în circuitul turistic. Cupola este sprijinită pe coloane săpate în tuful vulcanic. Am admirat „Cina cea de Taină”, realizată în altă viziune decât cea a lui Leonardo da Vinci. Capetele apostolilor sunt acoperite cu o pânză pe care este reprezentată crucea cavalerilor ioaniţi, actuala cruce malteză cu cele opt virtuţi. (volumul I, p. 57).
Nu ştim dacă fragmentele alese pentru exemplificare sunt cele mai nimerite, dar intenţia noastră este de oferi o motivaţie serioasă în a determina citirea acestor pagini de jurnal.
Cărţile profesorului Dumitru Bacrău merită luate în seamă, mai bine zis studiate cu atenţie, de orice persoană interesată de spectacolul lumii, de civilizaţia ei, oferindu-şi în acelaşi timp prilejul unei călătorii virtuale extrem de plăcută şi confortabilă.
Profesor Leonard ROTARU