* O pledoarie pentru estomparea şi dispariţia crispărilor naţionaliste şi exclusiviste
Semnalăm pe această cale, apariţia celei de a treia ediţii a lucrării Istoria Transilvaniei, sub egida Academiei Române, Centrul de Studii Transilvane, la Editura Episcopiei Devei şi Hunedoarei, Deva, 2016.
Coordonate de Ioan-Aurel Pop, Thomas Nägler şi Magyari András, cele trei volume ale lucrării, abordează, dintr-o perspectivă obiectivă, elementele esenţiale de istoriografie transilvană pe o perioadă destul de mare, mai exact din preistorie până în anii 1918-1920. Astfel, monumentala lucrare sintetizează cercetările recente valorizând sursele descoperite şi publicate în ultimele decenii, aducând la zi interpretările privitoare la trecutul Transilvaniei.
Probabil că o nouă istorie a Transilvaniei i-ar surprinde pe unii, în timp ce pentru alţii aceasta ar reprezenta un eveniment absolut firesc în contextul actual, ţinând cont de faptul că istoria se scrie şi rescrie în permanenţă, având în vedere faptul că nu există nici un subiect epuizat, deoarece izvoarele de cercetare se înmulţesc şi apar noi posibilităţi de interpretare şi înţelegere a realităţii.
Lucrarea reprezintă rezultatul unui mare efort colectiv, propunând o abordare a trecutului din perspectiva tuturor comunităţilor etnice şi confesionale care au existat pe teritoriul transilvan.
În cuprinsul celor trei volume întâlnim studii ale unor personalităţi marcante în domeniu: Grigor P. Pop, Mihai Rotea, Ioan Glodariu, Mihai Bărbulescu, Ioan-Aurel Pop, Susana Andea, Thomas Nägler, Szegedi Edit, Ovidiu Augustin Ghitta, Magyari András, Doru Radosav, Kovács András, Nicolae Bocşan, Ioan Bolovan, Ladislau Gyémánt, Marius Porumb, Rudolf Gräf, Rüsz-Fogarasi Enikő, Călin Felezeu etc.
Primul volum cuprinde istoria regiunii din timpurile preistorice până în anul 1541 (când a avut loc transformarea Transilvaniei în principat autonom sub suzeranitate otomană), volumul al II-lea abordează istoria Transilvaniei de la 1541 până la anii 1699-1711, când Transilvania e recunoscută ca provincie a Imperiului Habsburgic, iar cel de-al III-lea volum tratează perioada cuprinsă în intervalul 1711 şi 1918-1920, când Transilvania devine parte integrantă a Regatului României.
Studierea istoriei Transilvaniei este dificilă din mai multe motive: individualitatea geografică, entitatea istorică, etnică şi confesională la care se adaugă existenţa unor „istorii paralele” generate de factorii politici şi militari etc.
De diferite naţionalităţi, autorii s-au străduit şi au reuşit să reflecte sine ira et studio trecutul tuturor locuitorilor Transilvaniei. Astfel, astăzi, în contextul redimensionării Europei sub aspect instituţional, volumele de faţă contribuie la estomparea sau chiar la dispariţia crispărilor naţionaliste şi exclusiviste.
Totalizând peste 1500 de pagini, cu anexe şi hărţi aferente, cele trei volume constituie o reală sursă de documentare amănunţită asupra istoriei Transilvaniei, fiind un bun instrument de lucru atât pentru specialişti, cât şi pentru persoanele dornice să afle noutăţi despre subiectul abordat.
Prof. dr. Mihai FLOROAIA