A cincea carte a profesorului Leonard Rotaru (A semnat prefaţa mai multor cărţi şi a scris, în colaborare sau individual, volumele: „Noţiuni şi exerciţii de limba română”, în colaborare cu Viorica Teleman şi Maria Jipa Popa, Editura Alfa, 2006, „Biserica Buna Vestire, Dărmăneşti, Piatra Neamţ”, în colaborare cu preotul Dumitru Pantalon, Editura Conta, Piatra Neamţ, 2006, „Dincolo de orice, rămâne nădejdea” – eseuri despre şcoală şi educaţie, Editura Conta, Piatra Neamţ, 2011 şi „Cartea ca o poveste de dragoste” – eseuri şi povestiri, Editura Tipo Moldova, Iaşi, 2013.) intitulată „AMPRENTE” a apărut la Editura „Conta” din Piatra-Neamţ în 2016 şi, după cum citim pe copertă, conţine „povestiri scrise la persoana l”, fapt demonstrat şi de conţinutul celor 11 texte, arătând că autorul stăpâneşte, pe lângă talentul de narator, şi tehnica alcătuirii unor astfel de specii literare considerate „piatra de încercare” pentru orice scriitor.
După o dedicaţie, câteva rânduri referitoare la numele său (un text scurt, o adaptare după Al. Lascarov-Moldovanu) şi un „cuvânt înainte” prin care autorul îşi justifică publicarea acestei cărţi, urmează cele unsprezece texte ce alcătuiesc această carte, deloc întâmplător paginate.
Povestirile sunt jaloane ale evoluţiei existenţei personajului principal – eul narator, un alter ego al autorului – în aventura fiinţei umane de la naştere şi până la vârsta deplinei maturităţi. În primul text (Costum nou de Paşti) sunt relatate, ca într-un scenariu cinematografic, întâmplări din perioada prunciei când copilul începe să intre în diferite relaţii cu vieţuitoarele din ograda casei părinteşti. Apoi universul cunoaşterii se lărgeşte treptat prin: drumul pe care-l face la o moară dintr-un sat apropiat (La moara de apă), participarea la bâlciul anual de la Bacău (La bâlci) şi petrecerea unei vacanţe de vară la bunici (Greva foamei).
Cea mai mare parte a cărţii conţine naraţiuni în care este relatată perioada şcolarizării de după clasele primare: anii petrecuţi în internatul Şcolii pedagogice de învăţători (La internat) şi studiile universitare, care contribuie la formarea deplină a personalităţii umane, din punct de vedere intelectual.
Pentru a creiona însă desăvârşirea personalităţii eroului, autorul introduce şi un text în care prezintă o experienţă inedită, cu care tinerii de astăzi nu se mai întâlnesc, efectuarea stagiului militar (Valiza cu cărţi).
Cartea nu ar fi fost completă dacă parcursul acestei existenţe umane nu ar fi ajuns şi la vârsta senectuţii, când omului, de regulă, îi este dat să se bucure de proprii copii şi nepoţi (Pomul de Crăciun).
Textul din final (Amprente) este de fapt concluzia cu care Leonard Rotaru îşi încheie această carte scrisă într-o limbă română fără greşeală şi după toate regulile pe care le stabileşte teoria literaturii când se referă la modalităţile de alcătuire a prozei scurte.
Prof. Constantin TOMŞA