În timp ce tăiam zarzavatul pentru ciorbă, telefonul sună insistent şi, când mă uit, observ că aveam vreo trei apeluri pierdute de la Maricica (dragă Mary, cum îi ziceam noi, colegele, la Şcoala Normală), o veche şi bună prietenă care predă la noi în cartier. Prima dată am crezut că s-a întâmplat ceva rău sau că este vreo situaţie urgentă de a insistat atât.
– Ce faci? îmi zise ea… Nu vii să te înscrii la doctorat la Chişinău? Uite…, de la mine din şcoală, s-au înscris aproape toate colegele…, e mai uşor… înţelegi tu… şi apoi, …la vreo restrângere de activitate…, plus că se şi plăteşte doctoratul… Vezi? …ceva acolo, în plus la salariu…
Pentru moment am rămas puţin nedumerită, însă am continuat conversaţia pentru a afla detaliile. Am înţeles că perioada de înscriere e destul de generoasă (ar mai fi timp vreo 2-3 săptămâni), apoi probele de admitere trec, iar şcoala doctorală începe după 1 noiembrie (doar tot sunt pe stil vechi ăştia).
– Ar mai fi o problemă, îmi zice: taxa de şcolarizare, dar e mult mai mică decât la noi, în România. Dacă tot nu ne strofocăm cu munca, studiul şi cercetarea, măcar să plătim la timp. Mergem pe acolo de vreo câteva ori în cei trei ani, şi iaca doctoratu’! Ce zici, te bagi? Dar să nu mai zici nimănui, că toate colegele au procedat aşa şi acum, pentru sesiunea din toamnă, sunt candidaţi cam de câteva microbuze aglomerate. Da’ cred că vor suplimenta locurile…
– Şi cu înscrierea cum e?
– Aud că pe lângă celelalte documente necesare înscrierii, mai vor şi o Scrisoare de recomandare din partea cuiva care are titlul de doctor. Am cerut recomandarea unui coleg cu doctorat, dar ăsta… rău tare, nu a acceptat. Ce ştie el? El a urmat doctoratul aici, aproape de casă, la Bacău şi zice că l-a costat mai mult naşul decât doctoratul. Dar am eu o cunoştinţă bună, un medic de la Spitalul Judeţean de Urgenţă din Piatra-Neamţ care ne dă urgent câte o recomandare pentru înscriere. Dac-o mai fi în funcţie până ne hotărâm… Bineînţeles că trebuie să dăm şi noi…
M-am gândit ce să fac. Dacă e la modă, să fiu şi eu în pas cu moda. Dacă tot am bifat o facultate şi trei masterate, oare nu ar merge şi un doctorat? Colega mea, dacă va fi doctor, va putea povesti preşcolarilor la clasă mai bine Capra cu trei iezi, Punguţa cu doi bani, va desena mai bine cercurile concentrice în diferite culori, să nu mai zic de felul în care va organiza serbările de Moş Crăciun, 8 Martie şi 1 Iunie.
…Tot luându-mă cu treburile gospodăriei, cu cele aproximativ 25 de kilograme de ardei pentru copt, gogoşarii de pus în oţet, cu zacusca etc., am tocat şi toamna asta banii de doctorat!
Oare prin martie – aprilie, ăia nu mai organizează vreo sesiune de admitere? Că primăvara nu mai pun murături!
Doctorandoaia aspirantă