In memoriam Alexandru Lazăr

Student strălucit al maestrului Moni Ghelerter, actorul Alexandru LAZĂR (24.04. 1936, Ştefăneşti – Ilfov – 15.10.2019, Bucureşti) a venit la Piatra-Neamţ în 1961. Era anul în care teatrul nemţean se desprindea de sub tutela celui din Bacău, devenind Teatru de Stat, cu autoritate juridică proprie, pentru ca, din 1967, să devină Teatrul Tineretului. Un nume transformat destul de repede în renume, prin calitatea dramaturgiei abordate şi a spectacolelor realizate, prin valoarea şi prospeţimea colectivului artistic, prin numărul premiilor obţinute în ţară şi prin prestigioasă recunoaştere internaţională (Nürnberg, Veneţia, San Marino), prin viteza cu care crea şi impunea vedete: Andrei şi Ileana Stana Ionescu, Carmen Galin, Mitică Popescu, Leopoldina Bălănuţă, Constantin Cojocaru ş. a.

La toate acestea, Alexandru Lazăr a contribuit semnificativ, asumându-şi un parcurs propriu în cadrul colectivului artistic.

Dincolo de faptul că până în anul 1976 (când s-a transferat la Bucureşti), a jucat peste 50 de roluri pe scena pietreană, a fost omul care, alături de directorul Ion Coman şi secretarul literar Eduard Covali, s-a implicat în menţinerea valorii şi prospeţimii echipei, în politica de colaborări a instituţiei. Faptul că la Piatra-Neamţ au montat în acea perioadă nume ca Ion Cojar, Lucian Giurchescu, Dinu Cernescu, Cornel Todea, Aureliu Manea, Radu Penciulescu, Zoe Anghel Stanca, Andrei Şerban, Cătălina Buzoianu, Silviu Purcărete ş. a. i se datorează în mare măsură.

Dincolo de prezenţa sa tonică în echipă, dincolo de cunoştinţele enciclopedice din domeniul teatrului şi al artelor adiacente, Sandu Lazăr – Săndălulă, cum îi spuneau prietenii – a asigurat tot timpul legătura cu Institutul de Teatru, atât înainte, cât şi după transferul lui aici, încununând o frumoasă carieră universitară cu titlul de prof. univ. dr. al I.A.T.C.

A publicat la Piatra-Neamţ, în nume propriu cartea de memorii „Ion Coman sau mitul Teatrului Tineretului” (Editura Nona, 2003) şi, alături de Eduard Covali, Constantin Cojocaru şi Eugen Apostol, volumul „Teatrul Tineretului 50. O istorie anecdotică a unui teatru serios” (Editura Cetatea Doamnei, 2008). Ultima carte, mai mult sentimentală decât anecdotică, a cărei apariţie am îngrijit-o cu drag, încearcă să recreeze atmosfera „miracolului teatral” de la Piatra- Neamţ, un lucru minunat la a cărui înfăptuire, robul lui Dumnezeu Alexandru Lazăr a pus inima şi umărul din plin. Requiescat in pace!

M. Z.