Ne apropiem de finalul anului şcolar. Cu toate evaluările (mai mult sau mai puţin naţionale), testările, simulările şi boicotările, la care s-au adăugat majorările salariale sesizabile mai mult în declaraţiile aplaudacilor de serviciu pe la diverse posturi TV, cu vouchere-le de vacanţă, cu apariţia cireşelor de mai…, ministerul de resort a uitat o omisiune: metodologia privind acordarea gradaţiilor de merit, pentru o nouă serie de potenţiali candidaţi, începând cu 1 septembrie 2018. De regulă, această metodologie apărea în a doua decadă a lunii decembrie, iar calendarul depunerii dosarelor, analizelor, evaluărilor etc. se derula începând cu luna februarie a viitorului an calendaristic. Oare, anul ăsta, nu mai recunoaşte nimeni „meritele” din învăţământ?
Tot dând în bobi şi plătind bani grei la Mama Omida (vrăjile pentru acordarea gradaţiilor e scumpe), a venit şi marea surpriză din partea ministerului: postarea pe site (spre dezbatere publică!) a metodologiei, criteriilor şi calendarului în vederea obţinerii gradaţiei de merit, sesiunea 2018.
Am scuipat în sân şi mi-am făcut cruce pentru că se zvonise că ar fi fost posibil ca, pe viitor, guvernul să taie această formă de premiere a dascălilor merituoşi. Acum, trebuie să mărturisesc că nu faptul că n-o să iau gradaţie nici anul acesta mă îngrijorează, dar prea mă obişnuisem cu deliciosul spectacol al cancelariilor aflate în febra coacerii gradaţiilor.
Cum ar fi fost posibil? Să nu mai asistăm la acele laudatio prin şedinţele Consiliilor profesorale în care se analiza activitatea desfăşurată de candidaţii ce sperau la obţinerea gradaţiei de merit, după care unii colegi trebuiau să facă aprecieri din care auzeam: „… ce noroc mi-a dat Bunul Dumnezeu să fiu coleg/contemporan cu doamna/domnul X…”; „Colegul/colega este un cadru didactic conştiincios, îşi întocmeşte la timp planificările calendaristice anuale şi semestriale… merge la timp la ore…” etc., ca şi cum toate aceste aspecte nu ar intra în obligaţiile fişei postului pentru care este remunerat. Şi n-o să mai vorbesc acum despre criteriile punctajelor, pentru că mai aşteptăm detalii.
Dar, pe principiul „mai bine mai târziu, decât niciodată…”, ministerul a fost extrem de prompt: a postat metodologia acordării gradaţiei de merit spre consultare publică pe data de 2 mai 2018, chiar dacă pe site apare înregistrată cu data de 28 aprilie 2018 (sâmbătă!), în vederea trimiterii eventualelor observaţii, comentarii, propuneri până cel târziu pe 3 mai 2018, iar pe data de 4 mai 2018, tipic românesc, vineri după amiază, s-a comunicat faptul că, prin O.MEN nr. 3.633/03.05.2018, a fost aprobată.(!). Câtă transparenţă şi dialog în privinţa definitivării acestei metodologii şi a criteriilor specifice!!! Aşa da! Asta înseamnă că avem persoane super pregătite care muncesc non-stop în fruntea sistemului de învăţământ… .
Cică sunt şi ceva elemente de noutate comparativ cu anul 2017. Vom vedea. Că a fost stabilit un punctaj minim este în regulă, însă nu înţelegem de ce s-a depăşit cu 10 puncte maximul de 100 cât era până acum? Oare se are în vederea acordarea gradaţiei la cât mai multe persoane sau… ca să se încadreze „cine trebuie?”…
În ideea că speranţa moare ultima, aşteptăm defalcarea punctajelor pe subcriterii de către inspectoratele şcolare şi întocmirea fişelor de (auto)evaluare pentru fiecare categorie de personal didactic şi didactic auxiliar. Avem încredere că lucrurile nu se vor întâmpla ca şi până acum, că nu vor fi apreciate mai mult serbările şi activităţile în aer liber decât rezultatele meritorii obţinute şi participările (reale, active) la conferinţe, simpozioane, editări de cărţi sau manuale. Ar fi un fapt ce ar constitui o recunoaştere a muncii cel puţin pentru 20-25% dintre beneficiarii gradaţiei de merit, care obţin acest premiu în mod corect, obiectiv şi bine meritat.
(De) Gradathu’