• 27 Mai, Ziua Naţională Mihai Viteazul, „Martir şi Erou al Naţiunii Române”
Există, în istoria noastră, un moment de o importanţă covârşitoare pentru destinul zbuciumat al României, moment pe care istoricii contemporani l-au cam trecut cu vederea. Sau, mai exact, nu i-au acordat importanţa cuvenită. E vorba de data de 27 Mai 1600, când Mihai Viteazul, printr-un hrisov domnesc, se intitulează „Domn al Ţării Româneşti, Ardealului şi Moldovei” şi îşi confecţionează binecunoscutul sigiliu pe care figurează cele trei ţări române. Se împlinesc, iată, în acest mai, 421 ani de la acel eveniment. Dacă istoricii noştri pot fi acuzaţi de lipsă de combativitate, „clasa politică”, cu toate păcatele ei, a reacţionat mai bine faţă de evenimentul menţionat. Astfel la iniţiativa scriitorului şi jurnalistului Laurian Stănchescu (membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România), în semn de preţuire pentru acest moment astral, Parlamentul României a adoptat pe 30 iunie 2020 un proiect de lege prin care Mihai Viteazul a fost declarat erou martir al neamului românesc. „Se declară martir şi erou al naţiunii române Mihai Viteazul, Domn al Ţării Româneşti şi al Moldovei şi Principe al Transilvaniei, pentru rolul marcant pe care l-a avut în săvârşirea Primei Uniri a poporului român şi pentru curajul şi sacrificiul său marcant în istoria României. Ceremoniile se vor desfăşura anual în data de 27 mai şi pot fi marcate de autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, precum şi de instituţiile publice de cultură din ţară şi din străinătate, prin organizarea unor programe şi manifestări cu caracter cultural-ştiinţific”, se arată în proiectul de lege prin care Mihai Viteazul este declarat martir şi erou al naţiunii. Menţionăm că Proiectul fusese adoptat de Senat, iar în Camera Deputaţilor, for decizional în acest caz, au votat „pentru” 240 de deputaţi, iar „împotrivă” – 18.
Eliberarea Moldovei de sub domnia lui Ieremia Movilă, supus regelui Poloniei (şi, prin aceasta, realizarea în fapt a Primei Mari Uniri), a fost anunţată de Mihai Viteazul printr-o scrisoare adresată consilierilor imperiali la 20 mai 1600. Iată conţinutul scrisorii:
„Gonind din Scaun pe Ieremia-Vodă şi luând ţara în stăpânire, am crezut că trebuie să iau şi rămăşiţele războiului, şi l-am urmărit pe Ieremia acela cu armele până la hotarul Podoliei. Şi, prinzându-l din cale în fuga lui, am bătut oştile cu omor mare. El însuşi şi-a căutat mântuire în fugă, împreună cu Sigismund Bathory, trecând apa Nistrului.
Acuma, deci, îndeplinind aceste lucruri cu noroc, cu ajutorul lui Dumnezeu, şi săvârşind cu ostenelile mele ce trebuia pentru mântuirea Creştinătăţii, avem ţara aceasta toată supt puterea Măriei Sale. Acuma numai de atâta ne ţinem ca, împărţind pretutindeni oştile noastre să silim pe locuitori la supunere. Şi nu vom mai zăbovi aici multă vreme, ci ne vom întoarce îndată în Ardeal pentru a pune la cale celelalte lucruri, şi ne şi găsim pe drum.
De aceea am voit să vă aduc la cunoştinţă acestea Domniilor Voastre, ca să înţelegeţi că nu lăsăm la o parte nimic din ce priveşte mântuirea şi înaintarea foloaselor Creştinătăţii. Altfel dorim să fiţi Domniile Voastre sănătoşi.
Din tabăra noastră la hotarele Moldovei, lângă cetatea Hotinului, pe apa Nistrului, 20 mai 1600”
În urmă cu câţiva ani, Revista Apostolul (N.R.: Sărmana limbă română, iunie, 2017, nr. 200) semnala lipsa de reacţie a autorităţilor şi instituţiilor de cultură la recenta desemnare oficială a zilei de 30 august ca „Zi a Limbii Române”. Pentru că pe data de 27 mai revista noastră se va afla la tipar, vom reveni în numărul următor cu informaţii privind sărbătorirea Zilei Naţionale Mihai Viteazul. (M. Z.)