În organizarea Asociaţiei Generale a Învăţătorilor din România (AGIRo) şi a Asociaţiei Generale a Învăţătorilor filiala din Republica Moldova (AGIRoMd), s-au desfăşurat în această vară o serie de manifestări comune, menite să readucă în memorie momente istorice din viaţa învăţătorilor români, fapte de patriotică simţire, ce au precedat Marea Unire din 1918.
S-au desfăşurat aşadar: Congresul al 40-lea AGIRo (Chişinău, Republica Moldova, 01-05 august); Simpozionul Internaţional „Portrete de dascăli” (Izmail, Ucraina, 05-07 august) şi Şcoala Internaţională de Vară a AGIRo (Eforie Sud 07-13 august), la care am participat împreună cu sute de cadre didactice din Republica Moldova (inclusiv raioanele nistrene), România, Ucraina şi Serbia.
Acest congres a fost unul aniversar şi am sărbătorit:
– 100 de ani de la înfiinţarea Asociaţiei Învăţătorilor din Basarabia şi de Dincolo de Nistru (14 aprilie 1917), asociaţie care va începe să ţină primele cursuri de limbă română pentru învăţătorii basarabeni şi transnistreni încă din în vara lui 1917;
– 100 de ani de la Primul Congres al Învăţătorilor din Basarabia (25-28 mai 1917), congres la care Alexei Mateevici spunea: „Nu avem două limbi şi două literaturi, ci numai una, aceeaşi cu cea de peste Prut. Da, suntem moldoveni, fii ai vechii Moldove, însă facem parte din marele trup al românismului”;
– 100 de ani de când „Deşteaptă-te române” a fost declarat de Sfatul Ţării, imn oficial al Republicii Democratice Moldoveneşti (21 noiembrie 1917);
– 100 de ani de când la Tiraspol se cânta „Deşteaptă-te române” şi se defila cu Tricolorul la primul Congres al Moldovenilor din Stânga Nistrului (Tiraspol 17-18 decembrie 1917).
La conferinţa inaugurală, sub genericul Educaţia, între trecut şi viitor s-au ţinut sesiunile: Educaţia: qvo vadis? (moderator – Mariana Marin, preşedintele AGIRoMd), Educaţia factor de unitate europeană (moderator – Pavel Cerebuşcă, ambasadorul AGIRoMd) şi Dascăli români de pretutindeni (moderator – Viorel Dolha, preşedintele AGIRo), unde am avut onoarea să vorbesc în luarea mea de cuvânt despre Armata Învăţătorilor – aşa cum ne numea cu mândrie ministrul Anghelescu. Cuvântarea a fost apreciată de cei prezenţi prin vii aplauze şi a fost publicată în Buletinul Congresului.
În afara prelegerilor în plen, au avut loc mai multe sesiuni ale unor Ateliere de dezvoltare profesională. Personal am participat la atelierele „O şcoală altfel există” şi „Te prind cu fapte bune. Aplicarea TIC”, dar se putea opta şi la alte ateliere pe temele: Şcoala fără profesor?; Învăţăm sau ucidem timpul?; Cultura evaluării: un deziderat al timpului; Jocuri de creaţie literară; Parteneriate educaţionale pentru învăţare; Promovăm educaţia, promovăm ţara; EQ versus IQ; Ambasadorii limbii române în şcoală ş. a. După cum se poate observa, în general s-au dezbătut probleme privind creşterea eficienţei actului educaţional prin dezvoltare profesională; ameliorarea legislaţiei, a programelor, a manualelor şi materialului didactic, promovarea şi apărarea drepturilor învăţătorilor.
Bineînţeles că în timpul liber s-au organizat excursii, vizite în şcoli, muzee şi teatre, gazdele binevoitoare având grijă ca invitaţii să socializeze şi să se simtă bine, mai ales că în afară de invitaţii din România au fost prezenţi şi delegaţi ai Asociaţiei Cadrelor Didactice de Etnie Română din regiunile Cernăuţi, Odessa şi Transcarpatia din Ucraina sau ai Asociaţiei Cadrelor Didactice de Etnie Română din Serbia.
Pe data de 6 august, de Ziua Internaţională a Prieteniei, am participat la Simpozionul Internaţional Portrete de dascăli (ediţia a X-a) care s-a desfăşurat la Universitatea Umanistă de Stat din Izmail, regiunea Odessa-Ucraina.
Cu această ocazie s-au evocat nume de dascăli model din Ucraina şi România, s-au organizat cursuri pe teme pedagogice, s-au prezentat proiecte şi exemple de bună practică şi s-au încheiat parteneriate şcolare. La simpozion au fost invitaţi şi reprezentanţi ai administraţiei şcolare, ai autorităţilor locale, ai organizaţiilor minorităţii ucrainene din România şi a minorităţii române din Ucraina, ai corpului diplomatic, formatori.
Menţionez că în cadrul Simpozionului am prezentat cartea Crâncenul veac XX şi ororile sale, expunere apreciată şi urmărită cu deosebit interes, întrucât autorul, Mihai David – Ghindăoani, a profesat în primii ani de învăţământ pe acele meleaguri. Glumind, pot spune că pot dovedi cele de mai sus cu un Certificat, semnat de Rectorul Universităţii Umaniste de Stat din Izmail. Atâta doar că, mai întâi, e redactat în limba rusă, apoi, în română.
Mai trebuie spus că la aceste manifestări dedicate neamului şi limbii române am întâlnit prieteni vechi din Orhei, Cernăuţi, Chişinău sau dascăli din Nisporeni, cu care Asociaţia noastră este înfrăţită de câţiva ani buni. Dar ne-am făcut şi prieteni noi şi am stabilit relaţii bune cu diverse persoane şi oficialităţi de peste hotare. Ne-au ajutat mult în aceasta mapele de prezentare a bogăţiei culturale şi turistice a judeţului Neamţ, tipărituri care au avut un impact deosebit, în fiecare ocazie. Menţionăm că materialele publicitare ne-au fost puse la dispoziţie, la rugămintea noastră, cu multă bunăvoinţă de către domnul Laurenţiu Cristinel Dulamă, vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Neamţ, căruia îi mulţumim încă o dată, şi pe această cale.
- R. – Mulţumim colegului nostru Cătălin Diaconu (SFETNICUL), pentru profesionalism şi amabilitatea cu care ne-a pus la dispoziţie fotografiile ce ilustrează acest text.
Profesor, Gheorghe AMAICEI,
Preşedinte de Onoare
al Asociaţiei Învăţătorilor Neamţ