După 20 de ani…

O chemare nouă, ţara o străbate

Cincinalu-n patru ani şi jumătate!

Hei, hei, hei, şi iară hei, hei,

Ia auzi ia!

Tocmai trăgeam după mine locomotiva trenului rapid care oftează de la Bucureşti la Piatra-Neamţ mai mult decât pe timpul regelui Ferdinand şi asta după 100 de ani, în ţara lucrului bine făcut. (Usca-mi-s-ar mâna cu care am pus ştampiluţa!) Şi mă întrebam cum am reuşit noi să facem revista asta timp de 20 de ani într-o ţară în care toate merg cam anapoda… Priveam maldărele de gunoi de lângă ecartament, gările părăsite, uzinele care arătau ca după bombardament… Şi mă gândeam că de asemenea privelişti au avut parte şi învăţătorii care au editat prima serie a Apostolului. Numai că ei erau în război…

După 20 de ani, adică după patru cincinale… Îmi aduc aminte şlagărul cu cincinalul care mi-a julit urechile toată tinereţea şi zâmbesc. Hei, hei, hei, şi iară hei, hei, Ia auzi ia!

Ar cam trebui să dau samă de ce-am vrut şi ce-am făcut în cincinalele astea, dar am scris declaraţia-program din primul număr şi, la aniversările de 5, 10, 15 ani, la numerele 100 şi 200, am tot raportat. Cum am cam ajuns să mă autocitez/ autopastişez, las gazeta să vorbească. E soluţia pentru care am optat, deoarece la aceea de antologie de texte care să fixeze latitudinea şi longitudinea publicaţiei am recurs deja la numărul 200. Şi, zicea strămoşul, non bis în idem, nici în dragoste nici în gazetărie.

În alte cincinale, trei evenimente importante pe care le-am oblojit cât am putut de bine au fost aniversările de 25 de ani de la reînfiinţarea Sindicatului din Învăţământ şi Asociaţiei Învăţătorilor din Neamţ, instituirea premiilor Revistei Apostolul

Iar din mai 2016, am făcut lucrurile cele mai bune: am dat buzna peste colegii basarabeni şi i-am chemat şi pe ei încoace. Atât ne-am vânturat peste Prut că nici nu mai ştiam care mal înseamnă acasă…

Ne apropiem scrâşnind de gara de la Piatra-Neamţ, unde în noaptea de 21 spre 22 iunie 1941, din trenul Patria, generalul Ion Antonescu a dat ordinul care angaja armata română în războiul sfânt pentru reîntregirea neamului: Vă ordon, treceţi Prutul!

Nu putem da un asemenea ordin, dar putem să punem umărul împreună cu moldovenii noştri pentru o altă deschidere a Revistei, pentru o nouă serie a Apostolului. Când am reluat seria prezentă, am ţinut să fie trecuţi în caseta tehnică fondatorii primei serii. Începând cu numărul viitor sperăm să optimizăm această casetă. Prutul se poate trece în mai multe feluri…

Protocolul impune ca în asemenea ocazii să se aducă mulţumiri forurilor, redactorilor, colaboratorilor, cititorilor. Bineînţeles că le mulţumim tuturor, dar voi omagia doar câteva nume, fără a căror dăruire nu am fi fost astăzi aici: Florin Florescu, Ştefan Corneanu, Eduard Covali, Valerian Percă, Traian Cicoare, Constantin Baroi, Constantin Gherghelescu, Dumitru Dănuţ Ursache, Mihail-Sorin Gaidău…

Şi, dacă ne-am despărţit de trecut cu un gând pios, să privim viitorul cu un gând optimist. Colegii mei Gianina Buruiană, Violeta-Simina Moşu şi Mihai Floroaia, mai tineri cu douăzeci de ani decât mine, mă fac să am încredere în viitorul Revistei. Cel puţin pentru următorii 20 de ani.

Mircea ZAHARIA