Prima promoţie a Liceului Teoretic Vasile Alecsandri din Săbăoani, cea din 1965, şi-a sărbătorit a 50-a aniversare de la absolvire, acum, în toamnă, pe 3 octombrie a. c., când organizatorii au fost siguri că vor avea cea mai bună participare, fiind vorba şi de colegi care veneau din străinătate sau aveau alte termene de respectat şi n-ar fi putut participa la finele anului şcolar, cum se programează în mod obişnuit revederile.
Cei doi reprezentanţi ai promoţiei aniversare care s-au ocupat de pregătirea evenimentului, ambii fii ai satului – Margareta (Minuţ) Percă şi Alexandru Dămoc, profesori la Liceul din Săbăoani – au „regizat” până la detalii întregul program, au pregătit cadrul întâlnirii şi au asigurat crearea unei autentice atmosfere sărbătoreşti, cu gândul pios de a cinsti aşa cum se cuvine ŞCOALA şi pe profesorii care le-au modelat sufletele şi le-au conturat personalitatea, dar şi pe absolvenţii înşişi care, prin reuşitele lor, au creat o binecunoscută faimă acestei instituţii de învăţământ.
Trebuie spus, încă de la început, că acest liceu s-a înfiinţat în Săbăoani în 1961, ca urmare a demersurilor cadrelor didactice, sprijinite de administraţia locală, exprimând dorinţa cetăţenilor din această mare comună (atunci de peste 8000 de locuitori), renumită prin hărnicia gospodarilor, îndreptăţiţi să aspire la înfiinţarea unei şcoli care să le poată pregăti chiar acasă copiii, pentru accesul în învăţământul superior. Mulţi dintre absolvenţi, în intervenţiile lor, au recunoscut faptul că, dacă nu s-ar fi înfiinţat acest liceu, majoritatea dintre ei nu ar fi avut atunci posibilitatea de a urma cursuri liceale la oraş şi apoi studii superioare, adevăr valabil şi pentru cei ce proveneau din comunele din zonă.
În 1961, anul înfiinţării liceului, ca profesoară de limba şi literatura română, am făcut parte din comisia de examinare a candidaţilor, iar din 1962, când am fost transferată la acest liceu, i-am avut elevi, până la absolvire, pe candidaţii de la admitere, care au constituit prima promoţie a noii şcoli, alcătuită din două clase: una cu profil umanist (dirigintă prof. Coralia Bunghez) şi alta cu profil real (dirigintă prof. Elsa (Horsak) Mircea).
La întâlnirea festivă, fostele diriginte, fostul director Gh. Bunghez, foştii profesori: d-na Elena (Brătuleanu) Măzăreanu, dl. Vitalie Vlasov şi dl. Mihai Percă, precum şi oficialităţile locale împreună cu actuala conducere a liceului au fost întâmpinaţi ceremonios şi invitaţi în una dintre sălile de clasă în care învăţaseră absolvenţii. Atmosfera era emoţionantă, pentru că totul fusese pregătit cu deosebită grijă: holul de acces în şcoală, unde era amenajată o expoziţie a ceramiştior din Săbăoani, culoarele spre clase, cancelaria şi în special sala de clasă unde a avut loc întâlnirea. Aici am fost întâmpinaţi cu flori, s-a intonat Gaudeamus (neuitându-se cunoştinţele de latină dobândite atunci în liceu) şi s-au rostit emoţionante cuvinte de bun venit, neomiţându-se nici cuvenitul moment de reculegere, închinat mulţilor colegi şi profesori, care acum nu mai sunt printre noi.
De-a dreptul impresionante au fost intervenţiile fiecăruia dintre foştii absolvenţi, la apelul după catalog făcut de către cele două diriginte, uimindu-ne cu reuşitele şi împlinirile familiale şi profesionale. Profesorii au putut constata cu încântare că unii dintre foştii elevi le sunt colegi, pentru că au îmbrăţişat cariera didactică (dar sunt şi ei acum pensionari), alţii au devenit ingineri, economişti, preoţi, cadre medicale sau cadre militare şi de interne, inclusiv în aviaţie şi marină. Am ascultat, aşa cum se cuvenea, mărturisirile fiecăruia dintre absolvenţi, ne-am bucurat de reuşitele lor, fie că ne vorbeau despre mari împliniri profesionale în ţară sau străinătate, fie că menţionau cu legitimă mândrie unde le sunt copiii, reuşita deplină fiind certitudinea că aceştia sunt titulari în ţară sau în străinătate, pe posturi importante. Ne-au impresionat în mod deosebit absolvenţii cu cariere ieşite din comun, căci ne-am trezit ascultând relatări despre fapte temerare şi misiuni spectaculoase în domeniile economiei, învăţământului, construcţiilor, aviaţiei, marinei şi informaticii.
Doamna dirigintă Elsa Mircea a evocat cariera unuia dintre cei mai merituoşi absolvenţi de la „reală”, regretatul Neagu Jănică, cel care a plecat pentru admiterea la Politehnică, în 1965, din satul său de lângă Roman, cu bicicleta până la Iaşi, nepermiţându-şi cheltuiala cu mijloacele publice de transport, dar a reuşit cu brio şi a făcut apoi carieră universitară. Savuroase au fost şi selecţiunile d-sale, din caietul de dirigintă, cu referiri la manifestările adolescentine şi discuţiile cu elevii, de acum o jumătate de veac.
Diriginta de la clasa de „umană” a apreciat, între alte reuşite, faptul că au existat şi absolvenţi care, prin muncă tenace, au urmat şi au absolvit chiar şi facultăţi pentru care programa şcolară din acel timp nu le asigura cunoştinţele necesare.
Ar mai fi încă multe de relatat, căci toţi au venit încărcaţi de amintirile anilor de şcoală, inclusiv cu fotografii de la concursurile şcolare, de la serbările de pe scena Căminului cultural, susţinute de corul sau formaţia lor de dansuri şi fotografii cu secvenţe din spectacolele de teatru realizate de ei.
În final, aşa cum se obişnuieşte, după fotografia de grup cu toţi participanţii la întâlnire, făcută în faţa liceului, sub bustul lui Vasile Alecsandri, a avut loc, la elegantul restaurant Royal, un colegial şi elevat banchet, la care în prim-plan s-a situat tot depănarea amintirilor din anii de liceu, dar s-au făcut şi proiecte pentru viitoarele întâlniri, toţi participanţii apreciind meritele deosebite ale organizatorilor de acum şi adresându-le recunoscătoare mulţumiri.
Sincere felicitări tuturor participanţilor, organizatorilor acestui eveniment, dar şi liceului care ştie să-i primească peste timp, cu mult drag, pe toţi absolvenţii săi.
Prof. Coralia-Letiţia BUNGHEZ