Nu e un secret pentru nimeni că limba română le pune din ce în ce mai multe probleme vorbitorilor ei şi că greşelile de toate felurile umplu în aceeaşi măsură spaţiul online, presa şi exprimarea de zi cu zi.
Trăim secolul vitezei, vorbim repede, tastăm repede, aproape că am uitat cum se scrie de mână, cui îi mai pasă azi de virgule puse corect, de i-uri dublate, de forme incorecte ale cuvintelor, de expresii greşite? Gramatica e o poveste învechită…
Pregătirea defectuoasă în clasele primare şi gimnaziale produce mai târziu absolvenţi de facultate şi doctoranzi (mulţi!) care nu ştiu să scrie corect, care nu ştiu unde să pună pârdalnica de cratimă şi cărora i-urile le joacă feste. Ce să mai vorbim de virgule… Şi după o şcoală aproximativă mai vine şi mass-media, în cel mai bun caz, semianalfabetă. E de-ajuns o seară la televizor ca să-ţi sară în ochi (şi-n urechi!) nenumărate greşeli de toate felurile. Am ales spre discuţie trei dintre cele mai frecvente structuri folosite astăzi greşit. Iată cum le puteţi ocoli!
* „Drept care” sau „drept pentru care”?
Este una dintre structurile cel mai des folosite greşit. Şi de câte ori nu vi s-a întâmplat chiar dvs să vă întrebaţi cum e corect. Cu „pentru” sau fără? „Mi-a tras o palmă, drept care mi-am luat bagajul şi am plecat” sau „Mi-a tras o palmă, drept pentru care mi-am luat bagajul şi am plecat”? Ei bine, corect este „drept care”, cea de-a doua formă fiind greşită. De ce? Pentru că, în această structură, prepoziţia „drept” are sensul „pentru” şi alăturarea celor două este pleonastică.
* „Decât o carte” sau „Doar o carte”?
A devenit aproape un lux să auzi cuvântul „decât” folosit la locul lui. Din motive misterioase, cuvântul „doar” a intrat în dizgraţie, iar în locul lui, se bucură de mare preţuire cuvântul „decât”. Faceţi un exerciţiu şi încercaţi să vă amintiţi de câte ori pe zi auziţi în jur exprimări precum „Am mâncat decât un sendviş” sau „Au fost decât trei oameni la întâlnire.” Şi toate sunt greşite… De ce? Pentru că… în limba română, „decât” nu este sinonim cu „doar” sau cu „numai”, aşa cum greşit cred cei mai mulţi dintre vorbitori, şi nu poate fi utilizat fără să fie însoţit de adverbul de negaţie „nu”. Aşadar, este greşită folosirea lui în structura „Au fost decât trei oameni…”. Varianta corectă este: „Nu au fost decât trei oameni”. Întotdeauna însoţit de adverbul de negaţie: „nu”! Sau o altă variantă corectă este folosirea lui „doar”.
CORECT: „Au fost doar trei oameni.” SAU „Nu au fost decât trei oameni.”
GREŞIT: „Au fost decât trei oameni.”
* „Merită” sau „se merită”?
E plină atmosfera, vuieşte aerul din jur de câte „se merită” sau „nu se merită” în ziua de azi. E imposibil să stai la o terasă şi să n-auzi pe cineva, lângă tine, vorbind la telefon şi spunând că „se merită” să te duci acolo sau că „nu se merită” să stai în România… Ei bine, e greşit! Şi asta pentru că verbul „a merita” nu este reflexiv. Punct! Celor care nu sunt cunoscători de gramatică – şi are grijă şcoala ca ei să fie cât mai mulţi – acest lucru însă nu le va spune mare lucru. Vorba ceea: „Reflexiv, nereflexiv – ce-mi pasă mie?” Aşadar, celor care cuvintele „verb nereflexiv” nu le spune mare lucru le vom spune noi să ocolească pur şi simplu păcătosul „se” de lângă verbul „a merita”, să scape de el şi să folosească verbul simplu şi curat.
CORECT: „Merită să pleci din ţară” sau „Merită să înveţi engleza”.
GREŞIT: „Se merită să pleci din ţară” sau „Se merită să înveţi engleza”.
Moş Chiorpec