Se împlinesc, în septembrie 2019, o sută de ani de la trecerea la cele veşnice a distinsului profesor Constantin D. Gheorghiu.
Aparent fără nici o legătură cu comuna Vânători-Neamţ, Constantin D. Gheorghiu a adunat documente şi i-a dedicat o monografie. C.D. Gheorghiu s-a născut la Iaşi în 1866 şi, după absolvirea Şcolii Normale Vasile Lupu, s-a stabilit la Piatra-Neamţ ca profesor de geografie şi educaţie fizică, începând cu 1 decembrie 1888, la Liceul de Băieţi, dar şi la Şcoala Normală Gheorghe Asachi între 1912-1919. Cei care l-au cunoscut scriau despre activitatea profesorului Constantin D. Gheorghiu: La Liceul de Băieţi se găseşte un caz sui generis, un profesor maestru de gimnastică lucrează temeinic şi documentat la «Dicţionarul geografic al judeţului Neamţ» elogiat, premiat şi tipărit în 1895 de Societatea Geografică Română, o carte plină de statistici oficiale despre fiecare sat, cătună, silişti etc. din tot judeţul. Autorul are tipografie proprie instalată în casele lui în care apar mai multe lucrări ale lui şi ale altor scriitori. Că preocupările profesorului Constantin D. Gheorghiu au fost variate o dovedesc lucrările sale. Pe primul loc a stat geografia. Lucrarea cea mai importantă fiind Dicţionarul geografic al judeţului Neamţ despre care el însuşi scria: este rodul cercetării mele proprii în diferite localităţi descrise şi adăugă cu modestie: ştiu că nu am făcut ceva desăvârşit. Premiat în anul 1891 de Societatea Geografică Română cu Premiul Grigori Cozadini, Dicţionarul geografic al judeţului Neamţ a fost tipărit în anul 1895 în Tipografia Thoma Basilescu din Bucureşti. Era unul din cele 32 dicţionare pe care Societatea Geografică Română le tipărise de la înfiinţare (15 iunie 1875, din iniţiativa regelui Carol I, care i-a fost preşedinte) până la 19 decembrie 1900, când a sărbătorit 25 de ani de activitate. La dată aniversării societatea număra 550 de membri activi, avea o bibliotecă în care adunase peste 4500 de volume, o colecţie de atlase şi hărţi rare, publicase primele trei volume din Marele Dicţionar Geografic al României şi avea alte două în pregătire, lucrare în care erau cuprinse şi date din Dicţionarul profesorului Constantin D. Gheorghiu. Între alte lucrări, menţionăm Ape minerale, locuri istorice, mânăstiri, staţiuni balneare şi climaterice din judeţul Neamţ (1892). S-a preocupat şi de obiceiuri, tradiţii, credinţe şi superstiţii pe care le-a cules şi publicat în Calendarul femeilor superstiţioase şi în Datini poporane, ambele în 1892. Nu şi-a trădat nici obiectul predat în şcoli, pentru care va publica Jocul de oină şi regulamentul pentru concursuri generale (1898), un Manual complet de gimnastică (1905) şi Jocuri copilăreşti (1908). Adunând un bogat material, a publicat în 1904 Monografia comunei Vânători-Neamţ, o descriere amănunţită a geografiei locurilor, a obiceiurilor, a tradiţiilor şi a manifestărilor populare, precum şi date şi informaţii istorice despre Cetatea Neamţ, despre mânăstirile şi schiturile din zonă, despre activitatea economică, despre populaţia comunei, despre evoluţia învăţământului ş. a.
Completată, Monografia a fost republicată în anul 1909. Alexandru Iftimie scria: În 1904, Constantin D. Gheorghiu scoate în tipografia proprie, duminical, timp de douăsprezece săptămâni publicaţia literară şi ştiinţifică «MUNCĂ». Tot aici a tipărit numeroase capodopere ale literaturii universale, studii de limbă şi folclor, cât şi creaţii originale semnate Grigore H. Grandea, Calistrat Hogaş şi alţii. Tot în tipografia sa a fost reprodusă «Ţiganiada» lui Ion Budai-Deleanu. Toate aceste lucrări se vindeau prin librăria deschisă de Constantin D. Gheorghiu în oraş, în anul 1893. Pentru activitatea sa ca profesor şi pentru preocupările literare şi ştiinţifice, cu deosebire în domeniul geografiei şi al istoriei, a fost laureat al Societăţii Geografice Române şi acceptat colaborator la Enciclopedia României. A încetat din viaţă la 29 septembrie 1919.
Pentru interesul manifestat comunei noastre, pentru efortul şi strădania de a se fi aplecat cu luare aminte asupra oamenilor, frumuseţilor şi istoriei acestor locuri, realizând Monografia comunei Vânători-Neamţ, m-am simţit obligat să-i dedic, în semn de omagiu, preţuire şi recunoştinţă, acest sumar portret.
Neculai FLORIAN