Prima revistă „Apostolul” descoperită de către un asiduu căutător de carte şi presă veche era din 1938 şi doar vreo jumătate din ea, fără copertă, dar, foarte important, în această parte era „Plutaşii pe Bistriţa”, a lui Constantin Tănase-Teiu, de loc din Coroiu, comuna de astăzi Poiana Teiului, unchi al profesoarei de română din gimnaziu, Aurelia Vadana, care ne recita din această poezie, scrisă de învăţătorul poienar, nu culeasă din popor. Autorul prezenta traseul plutaşului de Dorna la Piatra, ilustrând locuri, oameni, legende şi poveşti şi începea astfel:
„Foaie verde păltinaş
Mă făcu mama plutaş
Iar tăicuţu’ meu săracu’
Mi-a dat şpranga şi ţuiacu’
Şi mi-o zis: Hai, măi băiete,
Treci la plute, nu la fete…”
Urmarea a fost consultarea la fondul de carte şi presă veche al Bibliotecii „G.T. Kirileanu” a „Cântecului plutaşului”, a „Cântecului recrutului” sau articolele de proză şi culegerile de folclor „De pe valea Bistriţei”, „Cântecul urâtului”, „Cântecul de străinătate”, „Bădica Vasile”, „Urâtul”, „Caimacami şi ciobani”. Dar, tot în „Apostolul”, necrologul învăţătorului mort pe front.
În efortul de realizare a unei monografii a zonei am descoperit în diverse scrieri pe fiii de seamă ai munţilor Neamţului: Constantin Matasă din Răpciuni, Gheorghe Ungureanu de la Schitul Ceahlăului şi Constantin Turcu de la Izvorul Alb. Ultimul numit a făcut clasele primare la Grinţieş, gimnaziul la Hangu, liceul la „Rareş” şi a fost unul dintre redactorii de la începuturile „Apostolului” şi articolele sale din această revistă mi-au fost de mare folos, concentrate asupra unei „culturi regionale”: „Străvechiul trecut al ţinutului Neamţului în lumina cercetărilor preistorice”, „Judeţul Neamţ în memoriile Reginei Maria”, „Rolul bisericii” etc. Dar de mare interes au fost şi articolele Aurorei Capşa-Turcu, G.T. Kirileanu, Leon Mrejeriu, Constantin Luchian, Gavril Galinescu sau Gheorghe Săvinescu. Ultimul numit, învăţătorul din Crăcăoani, erou în război, s-a aflat în atenţia noastră la realizarea monografiei comunei, iar necrologul apărut în revista „Apostolul” este un meleu de suferinţă şi dragoste de ţară. La fel şi cel al învăţătorului Vasile Mitru de la Taşca, unul dintre fondatorii comunei la 1931, mort şi el eroic pe front. De altfel, după 1941 şi până la 1943 când apare ultimul număr din prima etapă a existenţei sale în peisajul publicistic nemţean, necrologurile închinate învăţătorilor morţi pe front sunt numeroase.
Am redescoperit „Apostolul” într-o nouă ediţie în 2000, când am început activitatea didactică, iar în 2014 am fost onorat de către revistă cu primirea unui articol dedicat unor acţiuni ecologice realizate de elevi „rangeri-juniori” în ariile protejate nemţene. Mulţi ani revistei cu nume potrivit multora dintre cadrele didactice nemţene de acum şi de demult! La mulţi ani „Apostolul”! (Daniel DIEACONU)
(N. R. De fapt, dl Daniel Diaconu a colaborat consistent cu revista noastră, iar domnia-sa s-a bucurat de onoarea de a se număra printre primii laureaţi ai PREMIILOR REVISTEI APOSTOLUL, ediţia întâi, 2016. Felicitări! – M. Z.)