Ediţia de acest an a colocviului „Dascăli nemţeni de altădată”, organizat de Muzeul de Istorie şi Arheologie din Piatra-Neamţ, a prilejuit evocarea unor figuri emblematice ale învăţământului nemţean. Două dintre ascestea sunt Paul Vasiliu – „un profesor cu vocaţie” şi Gheorghe Amaicei – „un Domn Trandafir” al învăţământului nemţean.
* Profesorul Paul Vasiliu, născut la Piatra-Neamţ, la 4 mai 1923, va absolvi cursurile prestigiosului Liceu „Petru Rareş”, ca mai apoi să urmeze Facultatea de Litere şi Filosofie din cadrul Universităţii Bucureşti, specialitatea pedagogie. Între anii 1946 –1948 va fi profesor de pedagogie la Şcoala Normală de Învăţători „Gheorghe Asachi” Piatra-Neamţ, iar în perioada 1948-1950 a fost profesor la Gimnaziul din Roznov. Va reveni în 1950 ca profesor de pedagogie la Şcoala Pedagogică de Fete din Piatra-Neamţ. În anul 1954, când autorităţile comuniste de atunci începuseră ofensiva împotriva învăţământului pedagogic – Şcoala Pedagogică de Fete a fost desfiinţată – tânărul profesor Paul Vasiliu se va înscrie la cursurile fără frecvenţă ale Facultăţii de Construcţii Civile şi Industriale din Bucureşti, în paralel predând diferite discipline la şcoli din Piatra-Neamţ. O perioadă va lucra în cadrul şantierului care va construi zona centrală a oraşului nostru.
Anul 1965 va marca un nou statut pentru profesorul Paul Vasiliu: va deveni directorul nou înfiinţatului Grup Şcolar de Chimie din Piatra-Neamţ; în 1968, pentru o scurtă perioadă de timp va fi inspector general adjunct al Inspectoratului Şcolar Neamţ, iar între anii 1969-1983 va fi profesor de pedagogie-psihologie la Liceul Pedagogic „Gheorghe Asachi” din Piatra-Neamţ. Între 1974-1975 va fi şi directorul acestei prestigioase unităţi de învăţământ. În interviul acordat de profesorul Paul Vasiliu în septembrie 2012, în cadrul proiectului de istorie orală „Memoria şi identitatea unei şcoli centenare – Colegiul Naţional Gheorghe Asachi din Piatra-Neamţ” era evocată prima zi de şcoală dintr-o carieră exemplară: „Am urcat prima dată pe aleea ce ducea la Şcoala Normală de Băieţi cu emoţie, ca orice începător care nu ştie ce-l aşteaptă, dar de cum am intrat în cancelarie emoţia mi-a trecut, deoarece am fost primit prieteneşte, cu zâmbetul pe buze. Mi-a plăcut foarte mult faptul că întotdeauna în cancelarie domnea buna dispoziţie. În cele 10 minute ale pauzei profesorii mai hâtri, cum era Virgil Dron sau Alexandru Vicol spuneau glume şi uneori Neculai Buium ne cânta din vioară Balada lui Ciprian Porumbescu… încât ne reîntorceam reconfortaţi la ora următoare… Mai târziu, în perioada 1969-1983, când era frumos afară jucam în recreaţie sau după ore volei (uneori şi cu elevii) sau tenis (amenajasem un teren de tenis în curtea şcolii)”. Mărturiile oferite de domnul profesor ne dezvăluie o remarcabilă solidaritate, coeziune între mai vechii profesori ai Şcolii Normale şi profesorii tineri veniţi în şcoală, spiritul de cooperare şi de toleranţă manifestat între colegii de cancelarie: „Când am venit la Şcoala Normală de Învăţători am colaborat cu profesorii de pedagogie cu experienţă… cu învăţătorii de la Şcoala de Aplicaţie. Erau nişte oameni valoroşi… talentaţi… cu experienţă în munca cu copiii”.
Personal am cunoscut ceea ce înseamnă cu adevărat „un profesor cu vocaţie” atunci când domnul profesor Paul Vasiliu, în perioada 1992-1996, va reveni la catedră într-o perioadă când era o acută lipsă de profesori de pedagogie. Rigoarea, măiestria didactică, corectitudinea în evaluarea elevilor, calităţile empatice, ţinuta ştiinţifică a lecţiilor – toate au fost apreciate în egală măsură de elevii şi profesorii de atunci. Mărturisesc că de multe ori m-am simţit în faţa distinsului profesor Paul Vasiliu ca un discipol care mai are multe de învăţat de la maestrul său. În anul 1995 am participat împreună la Conferinţa Naţională a Liceelor Pedagogice din ţară – desfăşurată la Iaşi – conferinţă în cadrul căreia domnul profesor a exprimat cu convingere punctul de vedere cu privire la locul pe care îl merită acest tip de şcoală în cadrul sistemului de învăţământ românesc. Oare a fost şi ascultat?
Devotamentul faţă de ceea ce a reprezentat şi reprezintă încă învăţământul pedagogic azi – Şcoala Normală de altădată – este probat de o lucrare exemplară depre istoria tumultoasă a Şcolilor Normale din Piatra-Neamţ scrisă de domnul profesor Paul Vasiliu: „Monografia Şcolilor Normale din Piatra-Neamţ 1912-2002” şi apărută în anul 2003.
* Dintre absolvenţii de marcă ai Şcolii Normale de Băieţi din Piatra-Neamţ se distinge Gheorghe Amaicei, cel care va fi un „Domn Trandafir” al învăţământului nemţean. S-a născut la 28 martie 1933 într-o familie de gospodari de pe Valea Cracăului; educat în spiritul muncii şi al dragostei faţă de învăţătură, va urma şcoala primară în satul natal, Cracăul Negru. De remarcat este faptul că dintre cei 6 copii ai familiei Amaicei, 3 au absolvit Şcoala Normală. Între anii 1946-1953, Gheorghe Amaicei va fi elev al Şcolii Normale „Gheorghe Asachi”, într-o perioadă foarte dificilă din punct de vedere politic şi social – ne aflam în plin proces de stalinizare a învăţământului românesc. Dar domnul profesor Gheorghe Amaicei, un spirit de învingător de altfel, va depăşi toate obstacolele. Iată cum evoca anii petrecuţi în internat, în interviul acordat în cadrul proiectului nostru de istorie orală „Memoria şi identitatea unei şcoli centenare – Colegiul Naţional Gheorghe Asachi din Piatra-Neamţ”:
„Am avut 7 ani de internat şi nu regret nimic, pentru că acolo am învăţat foarte multe lucruri care mi-au folosit în viaţă foarte mult”. Va evoca cu deosebit respect profesorii care au contribuit la formarea sa ca personalitate: „Distinşii mei învăţători şi profesori – înv. Gh. Şerban, Teofil Macovei şi profesorii Grigore Capşa, Dumitru (Ailincăi) Almaş, Mircea Dan, Victor Savin, Romulus Popovici, Dumitru Anton – au ştiut să ne insufle dragostea de ţară, de carte, de popor, şi să ne convingă că numai prin instruire, educaţie şi disciplină ne vom forma ca adevăraţi luminători ai satelor”. Cu multă nostalgie şi cu umor pe alocuri, profesorul Amaicei va rememora momentul când va hotărâ ce cale va alege după absolvirea Şcolii Normale: „Ceea ce m-a legat mai mult sufleteşte de iubitul profesor de matematică era că în timpul ăla trebuia să ne recruteze,…, că era armata obligatorie şi fără armata făcută nu te voia fata ca să te căsătoreşti cu ea şi am mers la recrutare şi acolo o vrut să mă deie la Securitate şi n-am vrut, ştiam că tata nu-i de origine sănătoasă, că-i ţăran înstărit… Nu-i nimic, dacă nu vrei să te duci, te trimitem la muncă, la Bicaz, la TIR. Era târnăcop, lopată, roabă, nu ştiu ce… Şi veneam amărât de acolo şi m-am întâlnit cu directorul când am intrat în şcoală şi cu profesorul care a spus „păcat”. Nu-i nimic, lasă că îţi facem în aşa fel să te duci mai departe…”. Gheorghe Amaicei va urma cursurile Facultăţii de Matematică-Fizică din cadrul Universităţii „Al. I. Cuza” Iaşi, unde a avut profesori-model precum Octav Mayer, Gheorghe Gheorghiev, Nicolae Negoescu. Anul 1957 va marca începutul carierei didactice ca profesor de matematică la Şcoala Medie Mixtă Bicaz (azi Liceul Teoretic Bicaz), apoi va fi profesor la Şcoala Gimnazială nr. 3 din Piatra Neamţ. Spirit neobosit, va fi nu numai profesor de matematică, ci şi metodist la Casa Corpului Didactic Neamţ, colaborator al revistelor „Gazeta matematică”, „Preocupări didactice” şi „Apostolul”. Iubitor statornic al muntelui, alături de dr. Gheorghe Iacomi a participat la înfiinţarea Asociaţiei „Prietenii Ceahlăului” în anul 1980.
Domnul profesor Amaicei a fost legat profund de destinul Şcolii Normale, azi Colegiul Naţional „Gheorghe Asachi” din Piatra-Neamţ. Nu a existat aniversare a acestei prestigioase şcoli la care să nu participe. De exemplu, în anul 1997, când Şcoala Normală împlinea 85 de ani de existenţă, mesajul din partea „Asociaţiei Învăţătorilor” a fost transmis de profesorul Gheorghe Amaicei. La sărbătorirea centenarului Şcolii Normale de Băieţi din Piatra-Neamţ, unul dintre cele mai emoţionante discursuri a fost rostit de absolventul de altădată, profesorul Gheorghe Amaicei. Considerăm că una dintre reuşitele activităţii sale este momentul februarie 1991: ca urmare a demersurilor făcute de domnul profesor, printr-o sentinţă civilă a judecătoriei din Piatra-Neamţ, Asociaţiei Învăţătorilor din Neamţ îi revenea, în chip firesc, Casa Învăţătorului de pe strada Petru Rareş nr. 24, un loc simbolic pentru tot ceea ce înseamnă învăţământul nemţean.
Profesor Mihaela GHERGHELESCU
Colegiul Naţional „Gheorghe Asachi” Piatra-Neamţ