Când profesorul George Pruteanu ne-a părăsit, plecând agale spre „locul cu verdeaţă”, o minunată colegă de redacţie i-a încropit un necrolog. Cum s-a numit articolul publicat în ziar? „La moartea unui clovn”. V-aţi prins? Clovnul era aprigul apărător al limbii române. Deşi moartea e un paşaport spre onorabilitate şi statuie, pomenita ziaristă l-a porcit pe senatorul cu trei mandate, de nu s-a văzut. L-a făcut şi „naţionalist” şi „şovin” şi „securist”, dar ce nu i-a zis! Probabil că, straşnica gazetară n-a auzit în viaţa ei că din bătrâni există o vorbă „De mortuis nil nisi bene”, adică „Despre morţi numai de bine”! Dânduşi seama totuşi că a exagerat, spre finalul necrologului a dres busuiocul. A întors-o ca la Ploieşti, punând placa cu superlative. Prea târziu!
Personal nu aprob pe ziarista despre care am făcut vorbire şi nu-i citesc nici materialele publicate în gazeta „Gândul”. Joacă la două capete, cum bate vântul. În consecinţă, vă narez un caz recent, trist. Ciuliţi urechile! În anul de graţie ’68, l-a Şcoala Generală Nr. 10 din Piatra Neamţ (Colonia Săvineşti) funcţionau opt învăţătoare: Forţu, Cazacu, Neţa, Popescu, Gâdioi… toate calificate, toate cu vechi state de plată în învăţământ. Două din ele erau localnice, una se urca în autobuz la Dumbrava Roşie, iar restul erau navetiste Piatra Neamţ – Săvineşti. Aveau o şcoală făţoasă făcută de „bandiţii de comunişti”. Luminoasă, curată farmacie şi o sală de sport ţuţ. Aici, am muncit câteva cincinale bune. Şi anii au trecut şi tinereţea s-a dus. Unii chiar am ajuns la pensie, alţii ne-au părăsit definitiv. Au plecat dintre noi înv. Cociobanu, prof. Berea… şi pomelnicul ar putea continua. Pierderea cea mai recentă a purtat numele Cazacu Cornelia, o învăţătoare sfioasă, sensibilă, greu de descris în vorbe. Am plâns-o toţi şi am zis „Dumnezeu s-o odihnească”! Cum toată ziua auzim clopotele bătând şi înmormântările nu se mai opresc, cineva dintre noi a strigat disperat: „Opriţi timpul!”. Se poate şi aşa ceva? Până căpătăm răspuns la interogaţie vă reamintesc câteva versuri dintr-o poezie a lui Eftimiu:
„Cu fiecare dintre cei/ De care moartea ne desparte/ Plecăm şi noi lăsând o parte/ În fiecare dintre ei!”.
Dumitru RUSU