Semnal editorial: „Omilii despre pocăinţă, dragoste şi optimism”

Recomandăm iubitorilor de lectură cartea „Omilii despre pocăinţă, dragoste şi optimism”, apărută la Editura Doxologia, carte ce cuprinde câteva cuvântări ale Sfântului Nicolae Velimirovici, adresate în special tinerilor, reprezentând o adevărată pledoarie pentru optimism, într-o lume în care „dominaţia tehnologiei este împovărătoare şi rece, îndepărtându-l pe om de eul său”.

Tinerilor înclinaţi spre pesimism Sfântul Nicolae Velimirovici le vorbeşte despre succesul unor personalităţi care au reuşit, prin muncă, tenacitate, dar mai ales printr-o viziune optimistă asupra lumii, să depăşească diferite piedici (boli, handicapuri, sărăcie etc.), punându-şi în evidenţă calităţile. Un astfel de exemplu este Helen Adams Keller (n. 27 iunie 1880, Tuscumbia, Alabama – d. 1 iunie 1968, Easton, Connecticut), scriitoare surdomută şi nevăzătoare, prima persoana cu surdocecitate care a absolvit colegiul.

„Cunoaşteţi cumva cine este Helen Keller? Este cea mai mare dezminţire a pesimismului din zilele noastre. O tânără oarbă şi surdomută din cel de-al doilea an al vieţii sale. O fiinţă nenorocită, veţi spune. Dar nu este aşa, în niciun caz. Helen Keller are cel mai optimist suflet. Cu toate problemele ei, a reuşit prin luptă titanică să se înalţe la un aşa spirit de înţelegere şi moralitate, încât a ajuns să facă parte din elita intelectualităţii universale contemporane. Helen Keller, oarba, a devenit călăuză pentru mulţi care văd. Ea, care era surdomută, a ajuns cea mai mare propovăduitoare a optimismului de pe celălalt ţărm al Oceanului Atlantic. Aşa, lipsită de vedere, de auz şi de grai, a reuşit să rabde viaţa. Unii dintre voi care percep soarele şi luna, care aud muzica şi pot vorbi pentru a-şi exprima bucuria şi mâhnirea, nu pot răbda viaţa şi de aceea le trec prin minte gânduri de sinucidere. Oarba şi surdomuta Helen Keller din America este de apreciat nu numai pentru că îndură viaţa, ci pentru că reuşeşte mult mai mult: iubeşte viaţa.”

Un alt exemplu de optimism este Dostoievski, cel care considera că omul devine fericit prin suferinţă. „Dostoievski, pe când era bolnav, scria lunar patru foi de tipografie. Ceea ce a scris atunci reprezintă cele mai frumoase şi mai însemnate pagini de literatură şi proză din limba rusă. Şi, cu toate că era sărac şi bolnav, era optimist.” De asemenea, este cunoscut faptul că Benjamin Franklin, una dintre cele mai cunoscute personalităţi din istoria Statelor Unite, a fost în tinereţea sa… şomer. „Franklin se plimba într-o zi şomer pe străzile Philadelphiei din America, căutând nerăbdător de lucru şi nimeni nu-l băga în seamă. A găsit să lucreze la tipografie, fără să fie pesimist din cauza locului nedemn de muncă. După o vreme, într-o bună zi a ajuns să-l bombardeze cu salutări întreaga Philadelphie, ca pe tatăl întregii Americi.”

Încheiem cu un îndemn către optimism al Sfântului Nicolae Velimirovici, justificat de faptul că Însuşi Dumnezeu a creat lumea din optimism: „Iubiţii mei, să fim optimişti, pentru că Dumnezeu din optimism a creat lumea. Nu poate să existe nicio creaţie fără optimism. Să privim ziua în jurul nostru, să privim noaptea pe cer şi să avem credinţă în Dumnezeu. Există Dumnezeu, Creatorul lumii şi Tatăl nostru. Acest gând să fie temelia optimismului nostru!”

 

Irina NASTASIU